Misiunea noastră cea mai importantă, poate, este luminarea creştină proprie, precum şi a celorlalţi. Trebuie să înaintăm mai profund în credinţa noastră, nu studiind canoanele Sinoadelor Ecumenice sau Tipicul (deşi îşi au şi ele locul lor), ci cunoscând cum lucrează Dumnezeu în vieţile noastre; citind vieţile celor bineplăcuţi lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament (citim mult prea puţin Vechiul Testament; este foarte instructiv); citind vieţile Sfinţilor şi scrierile Sfinţilor Părinţi despre practica vieţii duhovniceşti; citind despre pătimirile creştinilor de astăzi şi din anii recenţi. În tot acest proces de învăţare, ochii noştri trebuie să fie aţintiţi către cerul de deasupra noastră, ţelul pentru care ne nevoim, şi nu spre problemele şi dezastrele pământului de dedesubt.
Nu trebuie să ne izolăm în mod artificial de realităţile lumii de astăzi; mai degrabă, trebuie să învăţăm a folosi cele mai bune lucruri pe care ni le oferă lumea, căci tot ceea ce este bun în lume – dacă suntem îndeajuns de înţelepţi ca să vedem – arată către Dumnezeu, şi trebuie să folosim aceasta. Prea mulţi oameni cad în greşeala mărginirii Ortodoxiei la slujbele Bisericii, la rugăciuni şi la lectură ocazională a unei cărţi duhovniceşti. Adevărata Ortodoxie, însă, cere o dăruire care implică fiecare aspect al vieţilor noastre.
Cineva ori este ortodox tot timpul, în fiecare zi, în fiecare moment al vieţii, ori nu este nicidecum cu adevărat ortodox. De aceea trebuie să ne dezvoltăm o perspectivă ortodoxă asupra lumii şi să trăim potrivit ei. Ortodoxia se vădeşte nu doar în vederile noastre strict religioase, ci în tot ceea ce facem şi spunem. Mulţi dintre noi suntem extrem de necunoscători asupra responsabilităţii creştine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumească a vieţilor noastre. Cel cu o adevărata perspectivă ortodoxă asupra lumii, trăieşte toate părţile vietii sale ca un Ortodox.
Deci să întrebăm acum: Cum putem alimenta şi susţine această perspectivă ortodoxă asupra lumii în viaţa noastra cotidiană? Primul şi cel mai evident fel este de a fi în legătura permanentă cu sursele de hrană creştină, cu tot ceea ce Biserica ne dă spre luminare şi mântuire: slujbele Bisericii şi Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, scrierile Sfinţilor Părinţi.
Trebuie citite, desigur, cărţile potrivite nivelului de înţelegere al fiecăruia, şi aplicată învăţătura Bisericii la propriile circumstanţe de viaţă; atunci ele pot fi rodnice în a ne călauzi şi a ne schimba într-un mod creştin. Dar deseori aceste surse creştine fundamentale nu au efect deplin asupra noastră, sau nu ne influenţează cu adevărat, deoarece nu avem atitudinea creştină corectă asupra lor şi asupra vieţii creştine pe care ele ar trebui să ne-o inspire.
Extras din Ne vorbeşte părintele Serafim Rose, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003
