Această minune s-a petrecut cu un polițist din Tesalonic, domnul A. H.
După cum povestește chiar el, „în ziua de 8 iunie 1986 eram de serviciu, în apropierea spitalului central din Tesalonic [unde aveau loc demonstrații] și am fost lovit în plin de o sticlă incendiară. Am suferit arsuri foarte grave. La Spitalul Hippocrate, unde am fost dus, nu mi s-au acordat multe șanse, considerându-se că voi muri repede. Am rămas totuși în viață, dar am pierdut legătura cu ceea ce era în jur. Îmi aduceam aminte că, din primul moment al întâlnirii mele cu Părintele Paisie în Sfântul Munte, îmi spusese: Tu vei suferi mult, dar vei trăi.
După câteva zile am început să-mi vin în simțiri. Într-una din zile, însă, simțeam că aveam să mor, și i-am spus asistentei: Soră, mor, am să mor. Am început să urc și să las pământul înapoi, să călătoresc printre stele, tot mai departe, printre galaxii. Cel puțin asta credeam eu atunci, pentru că simțeam că urc și tot urc. Înaintea mea mergea o lumină, ca o lampă aprinsă. Brusc, călătoria a încetat și am început să mă mișc în revers, apoi am aterizat. M-am trezit la spital, unde medicii îmi făcuseră traheotomie și acum stăteau împrejurul meu și se uitau la mine.
După ce au trecut cinci luni, atunci când m-am întâlnit din nou cu Părintele Paisie la Suroti, m-a îmbrățișat și m-a sărutat. Am început să-i povestesc cum murisem, dar m-a întrerupt, zicând: Bre, binecuvântatule, am fost împreună în viața de dincolo și ne-am întors. Nu m-ai văzut? Atunci am înțeles ce era cu lumina pe care o văzusem mergând înaintea mea”.
Sursa: Panaghiotis Sotirchos, Γέρων Παΐσιος, Ed. Astir, 2010.
via pemptousia.ro
