Într-o duminică seara, un preot a lucrat până târziu şi s-a decis să o sune pe soţia lui înainte de a pleca spre casă. Era aproximativ ora 10 seara, dar soţia lui nu i-a răspuns la telefon. Preotul a lăsat telefonul să sune de mai multe ori. I s-a părut ciudat că nu a dat de soţia lui. S-a decis să-şi împacheteze lucrurile şi să încerce apoi din nou.
Când a sunat a doua oară, ea a răspuns imediat. A întrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirată a spus că telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitării. Lunea urmatoare însă, preotul a primit un telefon la birou. Bărbatul de la celălalt capăt al firului voia să ştie de ce a fost sunat duminică noaptea. Preotul era confuz şi nu înţelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealaltă persoană a adăugat:
-A tot sunat, dar nu am răspuns.
În acel moment, preotul şi-a adus aminte de primul telefon dat acasă duminică seara. A realizat că greşise numărul şi şi-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat bărbatului că a intenţionat să o sune pe soţia lui.
Acesta i-a răspuns:
-Nu-i nicio problemă. Permite-mi însă să îţi spun povestea mea. Vezi dumneata, duminică noaptea am vrut să mă sinucid, dar înainte m-am rugat: Dumnezeule, dacă eşti acolo şi nu vrei ca eu să fac asta, dă-mi un semn. În acel moment, telefonul a început să sune. M-am uitat la apelant şi scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frică să răspund.
De atunci, bărbatul care a vrut să se sinucidă frecventează cu regularitate slujbele ţinute de preotul care-l sunase.
