Cînd văd zăpada și păsările care se așază pe ea mă gîndesc și la Cel care le-a făcut. Cum vine atîta alb din cer și de ce zăpada a trebuit să fie albă și nu neagră? Cred că a făcut-o Dumnezeu albă ca să pară frigul mai frumos. Vara e cald și colorat, iarna e frig și alb.
Cineva scria pe feisbuc că eu am fantezii cu Dumnezeu, dorind în acest fel să mă jignească. Nu am fantezii, dar mă gîndesc de multe ori la El. Observ că în Chișinău încă e la modă să vorbești urît de Dumnezeu, e o distincție intelectuală oarecum. A crede în Dumnezeu presupune o gîndire retrogradă, dar mai pe șleau, o lipsă de gîndire. Așa s-a ajuns că Chișinăul este singura capitală europeană (mă rog, geografic vorbind) care nu sărbătorește Crăciunul.
În toate piețele Europei în această perioadă sînt puse instalații care reamintesc de Nașterea Domnului. În grădinițele lor europene copiii se maschează în magi, în îngeri și cîntă cîntece de bucurie Pruncului născut. Dacă ar avea și ei vreun Vitalie Doagă sau Vladislav Papuc, le-ar face plîngeri la primărie despre laicitatea statului. În Londra colindele răsună în gări, în marile magazine. Doar în Chișinău e un păcat împotriva democrației să lași copiii să cînte colinde la grădinițe și să transformi piața din fața catedralei într-un loc al Nașterii Domnului. Asta se întîmplă într-o țară pe trei sferturi rurală, în care pînă mai ieri nu era sărbătoare mai așteptată decît Crăciunul. Asta se întîmplă în Chișinău, un oraș populat pe trei sferturi de țărani, de fiii și fiicele celor care mîine taie porcul și împletesc Crăciunei ca să-i pună la icoane.
De cîțiva ani urmăresc evoluția sărbătorii Crăciunului la moldoveni și pot constata ceea ce prevesteam acum cinci ani: băieții și fetele de pe feisbuc au furat Crăciunul. Este pentru prima dată cînd nu Biserica, nu certurile între ierarhi, ci societate civilă a împărțit societatea în cei pe stil nou și cei pe stil vechi. În perioada sărbătorilor legate de Nașterea Domnului moldovenii nu-și mai doresc unii altora o sărbătoare bună din jenă să nu dea peste unul care ține pe vechi, sau invers. Mai bine taci și nu superi pe nimeni, eviți o discuție inutilă despre europeni și ruși, despre mitropoliți, despre țarani și intelectuali etc.
Hai, dar să bem șampanie moldovenească, că s-au lansat în acest an cîteva feluri noi. Să mîncăm cîrnaț pe stilul nou și să ne îmbătăm pe stilul vechi. Să ne mascăm în Moș Gerilă și să ne punem ochelari de după care nu se vede tristețea și sărăcia acestui popor. Iar celor care nu cred în Dumnezeu le doresc în aceste zile de sărbătoare să bea șampanie fără alcool, cafea fără cofeină, să prindă coadă la supermarket, să nu găsească taxi în noaptea de Crăciun și să li se termine bateria la telefon înainte să apuce să spună: ”Te iubesc!”
Ierom. Savatie Baștovoi
