Cel mai dificil post pentru creștinii noștri este cel al Nașterii Domnului. Deși este unul relativ ușor ca duritate alimentară, în anumite zile fiind dezlegare la untdelemn, vin și pește, dificil este în aspect duhovnicesc.
De la începutul lunii decembrie pornește forfota sărbătorilor de iarnă. Se împodobesc brazii, pe străzi se aprind luminițe, comercianții pornesc spoturile publicitare și vânzările, la grădinițe –matinee, în școli – concerte, iar în diverse instituții – manifestări corporative.
Unii dintre semenii noștri chiar le reproșează celor care postesc și îi întreabă, debusolându-i astfel, de ce e nevoie de post înaintea unor astfel de sărbători, care, în fond, sunt ale bucuriei. Zeci de familii de creștini mai evlavioși deja au venit la spovedanie și au primit Sfânta Împărtășanie, după care unii dintre ei s-au scuzat și ne-au mărturisit cu toată sinceritatea că postul nu va dura decât până la Sfântul Nicolae, căci încep „sărbătorile”.
Am ajuns să ținem alte sărbători decât cele cu un conținut creștin, axându-ne mai mult pe distracții, pe mese copioase și pe tot ce vrei, numai nu pe pocăință și pe viață cumpătată.
Dinaintea marilor sărbători petrecem în post și rugăciune, așteptând bucuria sărbătorii. Și doar dacă veghem și petrecem timpul cu folos duhovnicesc, trăim cu adevărat sărbătoarea.
Postul trebuie privit și ca o pocăință personală și ca o jertfă pe care o închinăm Domnului și evenimentului mult așteptat.
Deși, în aparență, bucuria și postul sunt incopatibile, tocmai prin nevoință și prin înfrânare înnoim firea noastră lăuntrică, devenind mai puternici, mai statornici, mai luminați, mai liniștiți, mai iubitori.
A petrece postul Nașterii Domnului e asemenea așteptării cuminți a femeii însărcinate a ceasului când se va naște pruncul. Aceasta devine mai retrasă, mai atentă la mișcări și la ce alimente consumă, are grijă să nu răcească, să nu se irite etc. Aceeași atmosferă sublimă e în viața creștinului ce retrăiește an de an un eveniment religios, inclusiv pe cel al Naterii Mântuitorului lumii.
Și dacă nașterea unui simplu copilaș presupune atâtea emoții și pregătiri, ce să mai vorbim de așteptarea Nașterii, deci a Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, care are loc în inima fiecărui bun creștin. Este postul ce ne pregătește de întâlnirea cu Dumnezeu, ce ia chipul omului, iar omul trebuie să dobândească o permanentă asemănare cu Creatorul.
A te îndumnezei după har înseamnă a lumina eliberându-te de patimi, a emana dragoste și a lucra virtutea...
Și atunci să stingem poftele carnale, pentru a dobândi pofta sufletului curat: înțelepciunea, smerenia, sinceritatea, cumpătarea, răbdarea, stăruința în bine, blândețea, pacea, prietenia, iertarea, mila, dreptatea și chiar hărnicia.
Totodată, ne bucurăm că sărbătorile creștine, inclusiv Nașterea Domnului, devin sărbători duhovnicești în tot mai multe familii, unde se trăiesc lucrurile profund și cu o râvnă aparte. În aceste familii se simte duhul sărbătorii, care aduce alese bucurii și mângâieri, pe care nici nu le putem percepe sau trăi, dacă nu trecem prin această experiență a postului.
Fie ca aceste patruzeci de zile ale postului să fie asemenea unui urcuș duhovnicesc în viața fiecăruia.
Pr. Octavian Moșin
