– De ce trebuie să ai mai multă dragoste de Dumnezeu decât frică?
– Nu trebuie, ci acesta este darul lui Dumnezeu! Pe măsură ce ne apropiem de El, frica se transformă în iubire!
Relaţia reală dintre noi şi Dumnezeu este dragoste! Dar pentru că noi nu ştim, ne este frică.
Frică, atunci când îl considerăm departe. Pe măsură ce-L cunoaştem, descoperim că frica este altceva decât ce bănuim noi. Însă, din ce am discutat eu cu alţii şi din propria experienţă, frica de Dumnezeu vine de la frica pe care-am avut-o de tata. S-ar putea ca dumneavoastră să fi fost răsfăţaţi, să nu mai aveţi asemenea probleme, însă copiii care au crescut în familii în care tata a fost extrem de violent sau dur, foarte greu au putut să se gândească la Dumnezeu ca Tată. Dar, pe măsură ce înaintăm în credinţă şi simţim că Dumnezeu ne iubeşte, începem să ne simţim iubiţi, începem să ne răsfăţăm şi de-abia după ce ne-am răsfăţat binişor în casa lui Dumnezeu şi în faţa lui Dumnezeu, apare frica sfântă, frica iubire, frica să nu întristezi o iubire atât de mare şi atât de frumoasă.
Nu cred că există trebuie în viaţa duhovnicească. E un cuvânt care nu-mi place. Şi dacă cineva zice: „Trebuie cutare lucru”, fac eu să iasă invers, chiar dacă e vorba despre ascultare… E un cuvânt care ucide libertatea… Dumnezeu nu spune „trebuie”, ci „dacă vrei…”.
Dacă ţi-e frică, strigă la El: „Doamne, mi-e frică de Tine!” Dacă simţi nevoia să-L iubeşti mai mult, zi: „Doamne, vreau să Te iubesc mai mult!” El rezolvă treaba asta în mod concret.
Din Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei, Editura Doxologia, 2009, p. 54-55
