Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. Însă creștinul de azi, absorbit de lume cu poftele ei, nu mai este al lui Hristos, chiar dacă Îi poartă numele.
Primind Botezul la vârsta la care el nu își poate dori nimic, creștinul se numește așa din pură inerție, nu dintr-o convingere interioară profundă. Nașii au mărturisit în locul său Crezul la Botez. Ar fi trebuit ca el, crescând, să mărturisească EL ÎNSUȘI ce au afirmat alții în locul lui la Botez: "Mă lepăd de satana, de toată trufia lui și de toată slujirea lui și de toți slujitorii lui. Mă unesc cu Hristos și cred în El ca într-un Împărat și Dumnezeu. Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei deoființă și nedespărțite". Ei da, dragii mei, așa au rostit nașii ÎN LOCUL NOSTRU la Botez, dar acum ar fi trebuit să rostim noi înșine aceste cuvinte nu cu gura, ci cu inima. În schimb noi ne-am pierdut în banalitatea lumii păcătoase, fiind înghițiți cu totul de ea, și am uitat rostul nostru de creștini pe pământ. De unde mai vrem acum lacrimi de pocăință?..
Haideți, la treabă cu toții, trebuie să ne dobândim credința de creștini!
Domnul să ne lumineze!
Preotul Sorin Croitoru
