Nu mergem la biserică pentru că ascultăm nişte cântări pe care nu le înţelegem si o predică ce nu ne învaţă despre Dumnezeu. Ce părere aveţi?
Rău faceţi! De parcă la şcoală înţelegeaţi tot! Am să vă spun o poveste pe care o zicea Înaltpreasfînţitul Antonie, despre un călugăr care s-a dus la mănăstire. Şi la un moment dat, îi zice stareţului: „Părinte stareţ, nu mă mai trimite pe mine acolo-n besearecă. Popa cela - popa cela fiind colegul lui de ciorbică la prânz, sara - zace de nu înţăleg nimic”. „No, mă fiule, zî ce vrei să faci.” „Vreau să lucru la grădină”, zice. „No, bun! Vezi că-i acolo sita aia mare, cu care scoatem bălegarul. No, du cu sita apă la varză.”
Ăsta îşi zice: „S-o smintit părintele stareţ”. Dar fiind ascultarea filocalică, s-o simţit profund atins de aceasta şi a început să care cu sita apă. Şi în fiecare zi uda curechiul. Şi azi aşa, mâine aşa, varza se usca, popa nu se dumirea. Mere iar la stareţ: „Părinte stareţ, ce facem?!” „Ai înţeles de ce te-am pus să cari apă?” „Nu.” „Mai cară, atunci.” Mai cară ăsta o zî, două, trii. Merge iar la părintele stareţ: „Părinte stareţ, n-am înţeles nici acum”. „Mai cară, frate, până înţelegi.” Varza aproapeperdută cu totul! A treia oară, zice: „Ptiu, ce prost am fost! Părinte stareţ, binecuvântaţi să mă întorc în biserică.” „Dar de ce?” „Păi am înţeles. Când am luat sita din cui, erau găurile înfundate de la ce cărasem înainte. I-o trebuit câteva băi ca să înceapă să se desfunde şi să fie ceea ce este”. Mai mergeţi la biserică. Vă mai desfundaţi urechile.
Crestin de ocazie, Pr. Constantin Necula - Editura Agnos, Sibiu 2016
