Adu-ţi aminte, omule, că mâine vei vedea Cerurile, vei vedea îngerii şi vei sta înaintea Judecăţii lui Hristos.
Să cauţi în sus, spre porţile Cerurilor, şi până la moarte roagă-L pe Dumnezeu să ţi le deschidă după ieşirea ta din trup şi să te primească în corturile cele veşnice.
Trupul tău să stea pe pământ şi să plece genunchii săi, iar sufletul să zboare sus, şi acolo să Îl roage necontenit pe Domnul.
Adu-ţi aminte de păcatele tale şi de Judecata cea viitoare; să treci cu vederea viaţa aceasta deşartă şi necontenit să te îngrijeşti de cea care va să vină.
Adu-ţi aminte că eşti în luptă cu leul şi cu balaurul şi nu înceta stându-le împotrivă.
Adu-ţi aminte cât L-ai întristat pe Dumnezeu cu faptele, cu vorbele şi cu gândurile şi pocăieşte-te.
Adu-ţi aminte că în ceasul în care nu te aştepţi va trebui să mori şi să dai socoteală pentru tot ce ai lucrat.
Din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 146-147
