Cel ce vieţuieşte după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijorează pentru nimic. Când are trebuinţă de ceva, Îl roagă pe Dumnezeu să îi dea acel lucru. Dacă nu dobândeşte ce cere, rămâne liniştit, ca şi cum ar fi primit.
Sufletul care s-a încredinţat voii lui Dumnezeu de nimic nu se teme, nici de primejdii, nici de ameninţări, nici de tâlhari, de nimic, şi despre tot ceea ce-l loveşte spune: „Aşa voit-a Dumnezeu!” De e vorba de boală, de gânduri – „boala îmi este de vreun folos, altminteri Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o.” Aşa se păzeşte pacea în suflet şi trup.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 152
