Ca să rămânem ucenicii Mântuitorului, credincioşii Cuvântului Său, ca să cunoaştem adevărul, ca să devenim liberi şi să scăpăm pentru totdeauna din robia păcatului, e neapărată nevoie de conlucrarea noastră. Mântuitorul face apel la libertatea noastră, pe care nu ne-o poate răpi nici o putere din lume şi de care nu se atinge nici Dumnezeu. „De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile”. „De voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averile”. „Ierusalime! Ierusalime! De câte ori am vrut să adun pe fiii tăi... dar voi n-aţi vrut!”
Dumnezeu nu vrea să ne aducă cu sila în Rai. Căci dacă noi am intra acolo cu răutatea în suflet, am pleca din nou ca Adam, deşi acesta nu era rău ca noi. Ba chiar de-am intra, nu în sânul lui Avraam, ci în însuşi sânul lui Iisus, L-am vinde ca şi Iuda, dacă nu ne curăţim inima de vicleşug. Dar - lucru de la sine înţeles - deplina noastră libertate atrage după sine şi deplina noastră responsabilitate.
Din Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 116
