Zilele acestea unii credincioși s-au arătat indignați că uneori de pe amvon nu se propovăduiește adevărul, nu se împărtășește dragostea față de cei din jur, nu se axează pe rugăciune, milostenie și alte lucruri ziditoarea sufletului. Din contra, se vorbește prea laic, abordându-se probleme sociale, morale, culturale, chiar și politice. Unii merg cu judecarea și mai departe, condamnând public persoane, instituții… E un fenomen bolnăvicios!
Biserica nu judecă sau condamnă, ci se roagă și mărturisește cu dragoste! „Un creştin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ şi cenzor pentru conştiinţele celorlalţi. Cei cinstiţi sufleteşte îl vor căuta pentru a se împărtăşi de înţelepciunea lui. Cei necinstiţi sufleteşte îl vor ocoli şi-l vor batjocori sau calomnia.” (Virgil Maxim).
Așa se întâmplă că cei pătați, împătimiți, cu alte cuvinte abătuți de la axa creștină, seamănă în jur tot ce vrei, numai nu dragoste. Or, clevetirea e o mare crimă și doar dezbină, pentru că are alte interese decât cele propovăduite de către Biserică.
Duhul lui Dumnezeu, prin urmare al dragostei, este unicul în stare să ne unească, celelalte dezbină. „Calomnia este cel mai groaznic spectru al urii și răutății, cea mai dureroasă traumă pentru cel ce o suportă. Calomnia este arma defensivă a inferiorității. Pentru că nu poate să-și acopere propria goliciune și meschinărie, omul încearcă să-i întunece pe cei ce se află mai sus, crezând că astfel se va îndreptăți.” (Părintele Iosif Vatopedinul). „Interesele materiale nu unesc pe oameni şi nu unesc popoarele; interesele materiale dezbină pe oameni, dezbină popoarele. Dacă materia în sine nu este incomensurabilă, interesele materiale sunt incomensurabile: fiindcă apetitul posesiunii, odată deslănţuit, nu cunoaşte limite.” (Nichifor Crainic). Dacă întâlniți în jur, chiar în biserică, slujitori care judecă și instigă la ură, dezbinare…, rugați-vă pentru ei și același lucru să-l faceți și pentru credincioșii derutați, care instigă la ura.
Să ne rugăm pentru potolirea și dezrădăcinarea dușmăniei, pentru înmulțirea dragostei. Numai El, Dumnezeu, este în stare să-i schimbe pe cei înrăiți, întunecați… Nouă nu ne rămâne decât să-i acceptăm, să-i răbdăm și să-i iubim în continuare. Asta e măsura supremă a dragostei creștine față de vrăjmași. Iar dacă nu am ajuns la o astfel de dragoste, înseamnă că nu am învățat lecția și porunca Dragostei. „Nu trebuie să nutrim în inimă răutate sau ură față de aproapele care ne dușmănește, ci trebuie să ne silim a-l iubi și, pe cât se poate, a-i face bine, urmând învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos: iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc.”, ne învață Sf. Serafim de Sarov.
Pr. Octavian MOȘIN
