Este de datoria creștinului să uite de disputele personale, căci – precum putem citi în rugăciunea Tatăl Nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” – Dumnezeu ne iartă greșelile doar cu condiția ca și noi să îi iertăm pe cei din jur. „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (VI Matei, 14-15).
Domnul dorește să ne prevină, pentru a nu fi purtați de impulsul unei dușmănii personale, bazate pe motive proprii. Acesta ne învață să ne iubim unii pe alții, adică nu numai pe prieteni, ci și pe dușmanii noștri. Pentru aceasta trebuie să alungăm dorința de răzbunare și să ne iertăm unii altora greșelile.
Din Arhiepiscop Averchie Taușev, Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 135