În Duminica a VII-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

1691

În duminica a VII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, a Vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum – Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Serviciul divin a fost săvârșit în prezența numeroșilor creștini care au pășit pragul mănăstirii Curchi pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, dar și pentru o nouă întâlnire şi comuniune cu Domnul Hristos.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Siluan a rostit un cuvânt de învățătură, în care a susținut următoarele: „Biserica în grija ei de mamă, ne propune spre mântuirea noastră fragmente din Sfânta Evanghelie pentru ca să întărească credința noastră și să ne ajute în drumul nostru spre desavârșire. Evanghelia de astăzi ni-L prezintă pe Domnul Iisus Hristos, așa cum obișnuia El, să călătorească și să străbată pământul Țării Sfinte, călătorind dintr-o cetate în alta, vindecând și tămăduind acolo orice fel de boală și neputință în popor. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre doi orbi, care auzind de Domnul Hristos, alergau în urma Lui și ziceau: „Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David”!  Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii şi i-a întrebat Iisus: credeţi că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit lor ca nimeni să nu ştie. Însă ei, după ce au ieşit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut având diavol, adus tot cu aceeași speranță, tot cu aceeași credință. Şi fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulţimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Bineînțeles că El, Stăpânul vieții și al morții, l-a vindecat pe acest demonizat.

Dragi credincioși, într-un caz, și în celălalt, aceste minunate lucrări ale lui Dumnezu au fost drept un răspuns al credinței celor care s-au adresat Domnului Hristos, și a celor ce l-au adus pe acel mut în fața lui Hristos. Cu profundă și sinceră credință, face să se mute și munții din loc, cu credință sinceră îi imploră cu milostivire spre Dumnezeu… Astfel, și noi când ne adresăm lui Dumnezeu în liniștea sufletului nostru, și Îi cerem ca să ridice de la noi neputințele și greutățile noastre și să nu uităm a face aceasta cu credință sinceră, cu credință nezdruncinată. Și făcând așa, asemea orbilor din evanghelia de astăzi, dar și a celui demonizat, vom primi izbăvire, binecuvîntare și vindecare de la Domnul Hristos.

O credință sinceră nu poate fi decât însoțită de o dragoste nemărginită față de aproapele noastru. Un om credincios niciodată nu urăște pe aproapele său, chiar fiind el și un mare păcătos. De aceea îndemnul Bisericii este să părstrăm credința sinceră și curată, credința cea însoțită de fapte bune, de fapte izvorâte din dragoste. Vă îndemn și eu să lucrăm fapta cea bună, și așa din faptă în faptă, să construim urcușul nostru către Domnul”, a menționat Ierarhul.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, numeroși creștini s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

sursa http://manastireacurchi.md


Articole Asemănătoare
3469

Predarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu, aceasta este sfânta smerenie

Incredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie. Ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu, fără nici un fel de împotrivire, chiar şi dacă anumite lucruri par iraţionale şi greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul: „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”. […]

Articole postate de același autor
3656

Pr. Sofronie Saharov: De pe Cruce nu te pogori, alții te iau

Părintele Sofronie Saharov (pe atunci ierodiacon), scriind în 1934, din Sfântul Munte, prietenului său David Balfour: “Creștinul niciodată nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu, nici adevărata dragoste pentru om, de nu va trăi foarte multe și grele dureri. Harul vine numai în sufletul care a suferit până la capăt. Situația tragică în care […]