În ultima vreme se pune tot mai mult întrebarea dacă, prin Sfânta împărtăşanie, există posibilitatea transmiterii unor boli. Discuţia a devenit şi mai aprinsă mai ales de când şi-a făcut apariţia boala SIDA. Bineînţeles, creştinii adevăraţi nu-şi pun deloc această întrebare. Nu sunt puţini, însă, nici cei care se tulbură, punând semne de întrebare.
Cea mai bună dovadă, bineînţeles pentru cei care au nevoie de ea, referitor la faptul că bolile nu se transmit prin Sfânta împărtăşanie cu Sfântul Trup şi Sânge ale Mântuitorului nostru Hristos, sunt chiar preoţii de spital, cei care consumă Sfânta împărtăşanie rămasă după împărtăşirea tuturor bolnavilor.
Pe perioada cât am slujit în cadrul Spitalului „Hipocrat”, am avut ocazia de a cunoaşte şi colabora cu truditori de seamă ai Bisericii, care se puneau în slujba aproapelui până la sacrificiu de sine, oferind mângâiere, timp de mulţi ani, fiecărui bolnav în parte. Între aceştia, îi amintesc pe părintele Georgios Koutis, de la Spitalul „Sfântul Sava”, pe părintele Elpidios, fratele părintelui Filoumenos, ieromartir al zilelor noastre, de la Spitalul „Crucea Roşie”, pe părintele Ilie Tsokogiannis, ulterior mitropolit al Demetriadei, de la Spitalul „Buna Vestire”, pe părintele Anastasie Drapaniotis, de la Spitalul „Popular” şi pe părintele aghiorit Pantelimon, de la Spitalul „Mântuleasa”, toţi activând în perioada în care tuberculoza făcea ravagii.
La ora la care scriu aceste pagini, menţin încă legături duhovniceşti cu majoritatea dintre preoţii care, dând dovadă de zel şi putere de sacrificiu, slujesc prin spitalele din Atena. Vă asigur, fără nici un fel de ezitare — şi sunt convins că şi preoţii pe care i-am amintit aici, dacă ar fi fost întrebaţi, ar fi răspuns, în mod categoric, la fel — că niciodată nu s-a constatat ca vreo boală, fie ea dintre cele mai uşoare sau mai grele, să fie transmisă prin intermediul Sfintei împărtăşanii, respectiv de la bolnav către preot. Chiar şi eu, după 35 de ani de slujire în cadrul Spitalului „Hipocrat”, nu m-am îmbolnăvit vreodată din cauza vreunui microb luat de acolo sau de oricare alta dintre bolile de care sufereau cei internaţi acolo. Mai mult decât atât, în ultimii ani de slujire ai mei, la Spitalul „Hipocrat” fuseseră internaţi destul de mulţi bolnavi de SIDA.
Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pe toţi i-am cercetat, i-am spovedit şi împărtăşit în repetate rânduri. După cum era normal, de fiecare dată am consumat Sfanta împărtăşanie rămasă cu aceeaşi bucurie şi evlavie şi fără nici un fel de reţinere.
Cum ar fi fost posibil, de altfel, ca microbii, care sunt atât de neînsemnaţi, să fie mai puternici decât Creatorul Universului, decât Atotputernicul Dumnezeu? Cum ar fi fost posibil ca Marele Vindecător, Cel care vindecă toate bolile doar prin Cuvântul Său, să fie chiar cel care transmite boala? Aceasta este o mare blasfemie, fraţilor! Cel care doar gândeşte aşa face dovada că este un om care nu L-a cunoscut niciodată, cu adevărat, pe Hristos.
Din Arhimandrit Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 60-62
