Frica este un foarte mare păcat și pe foarte mulți oameni frica îi împiedică să vină la Hristos sau să se convertească sau să fie mai buni. Le e frică. Degeaba avem însușiri frumoase, mari calități; dacă ne lipsește curajul, toate sunt corupte, toate sunt stricate. E virtute esențială, în lipsa căreia totul se pierde! Dacă vrei să fii liber, trebuie să știi să plătești. Dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie frică de moarte...
Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Condiție neapărat trebuincioasă: a izbuti să-i faci felul ispitei celei mai comune, perfect și integral redată prin două locuțiuni ale graiului nostru: a-ți plânge de milă și a sta ca o curcă plouată.
Bine este a nu simți vreo atracție pentru astfel de roluri” Nu plătiți bir suferinței, complăcându-vă în amintirea și repalparea ei. Copleșiți-o prin transsubstanțializarea ei în sesizare neamăgită a realității și în fericire dârză. Numai starea de fericire dârză dovedește că ești al Domnului.
Din Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 63-64
