Actualitate

Tu care ai făcut…acum fă…

3781

Să găsești cuvintele la rugăciune poate fi greu. Totuși, folosind rugăciunile Bisericii ne poate ajuta să ne găsim propriile cuvinte.

         “Harul lui Dumnezeu este văzut noetic (prin intelectul duhovnicesc) și este cunoscut prin percepția a ceea ce numim <<nous>> (mintea duhovnicească) în timpul rugăciunii. Sunt multe feluri de a te ruga. Toate sunt bune – dacă cineva nu știe altceva mai bun și se roagă cu simplitate” (Scrisorile Starețului Iosif Isihastul, Scrisoarea 63).

         Sunt multe rugăciuni frumoase în tradiția ortodoxă. Multe dintre ele pot să-ți atingă inima.

         Unele rugăciuni mă fac să plâng, în timp ce altele îmi ridică sufletul la cer.

         Alte rugăciuni îmi conferă o bucurie atât de profundă, încât ea nu poate veni decât de la Hristos.

         Dar rugăciunea poate să presupună multă muncă

         Este ușor să ne unim vocile la rugăciunile de la Vecernii, Utrenii sau Liturghie.

         Este ușor să deschizi o carte de rugăciuni și să citești rugăciunile găsite acolo. De fapt, sunt multe cărți bune de rugăciuni din care să alegi.

         Dar uneori avem nevoie să ne alcătuim propria rugăciune din inimă. Să găsești cuvintele poate fi greu.

         Încearcă să te rogi așa

         Așadar, vreau să împărtășesc o formulă ușoară prin care sunt structurate rugăciunile noastre ortodoxe.

         În primul rând, este “anamnesis”, apoi este “epiclesis”.

         Cu alte cuvinte, întâi avem “Tu Care ai făcut…”, apoi vine “Acum fă aceasta…”.

         Vei observa că multe din rugăciunile Bisericii întâi amintesc ce a făcut Dumnezeu. De obicei, este vorba despre o întâmplare din Biblie. Apoi ei Îl roagă pe Dumnezeu să facă din nou ceea ce a făcut odată.

         Rugăciunea Cununiei este un exemplu bun

         De exemplu, una dintre rugăciunile Cununiei începe astfel: „Doamne, Dumnezeul nostru, Care împreună cu sluga patriarhului Avraam ai călătorit în Mesopotamia, trimițându-l să logodească femeia stăpânului său Isaac și prin mijlocirea scoaterii de apă i-ai descoperit să logodească pe Rebeca“.

         Vezi, este o rememorare a ceea ce a făcut Dumnezeu în trecut.

         Acum Îl rugăm pe Dumnezeu să facă așa, din nou.

         Următoarea parte a rugăciunii de la Cununie sună așa: “Însuți binecuvintează logodna robilor Tăi acestora (N.) și (N.) și întărește cuvântul ce și-au dat”.

         Așadar, în prima parte a rugăciunii avem întâmplarea prin care Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac cu Rebeca și apoi, în a doua parte, Îl rugăm pe Dumnezeu să facă același lucru pentru cuplul care se cunună.

         Haide, încearcă

         Te încurajez, dacă tu cauți propriile tale cuvinte în rugăciune, încearcă această formulă: anamnesis, apoi epiclesis.

         Dacă ceri înțelepciune, ai putea încerca ceva de felul acesta: “Doamne, așa cum i-ai dăruit înțelepciune lui Solomon atunci când a cerut-o, Te rog dă-mi înțelepciune acum când Îți cer”.

         Pe lângă faptul că ne ajută să ne găsim cuvintele potrivite, rugându-ne așa ne va ajuta să învățăm mai bine Scriptura, și vom fi înălțați sufletește de faptele extraordinare pe care Dumnezeu le-a îndeplinit de-a lungul întregii istorii.

         Așa cum Dumnezeu a auzit rugăciunile tuturor sfinților de-a lungul istoriei, să le audă și pe ale noastre acum!

 

Sursa: www.pravmir.com

Traducere: Denisa Borza

 

        


Articole Asemănătoare
5749

Pe cât binecuvântezi pe cineva, pe atât te luminezi

Cea mai mare virtute în viaţa de obşte: a nu te birui de tulburare. Cine se biruie de tulburare, pierde. Pe cât vorbeşti de bine, blagosloveşti pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec… A venit cineva şi m-o întrebat: „Câţi ani ai?”. I-am spus că am trecut de 70 […]

Articole postate de același autor
3565

Un scandal, multe păcate şi un sfânt!

Una dintre cele mai minunate povestiri din Lavsaicon [ Viața asceților, de Episopul Palladie al Helenopolisului, scrisă pentru un nobil de la curtea împăratului Teodosie al II-lea, un anume Lausus, de unde cartea își are numele]descrie viața unui călugăr care și-a părăsit mănăstirea și a mers în portul Alexandriei pentru a lucra ca muncitor portuar. […]