Fetele sunt flori, băieţii culegători,
Am făcut aceasta afirmaţie gândindu-mă, mai degrabă, la modul cum ar trebui să fie lucrurile, femeia este o floare pe care bărbatul trebuie să o trateze ca atare, adică delicat. Femeia este o floare pentru că, în general, nu ea face primul pas. Ea aşteaptă să fie culeasă, să fie preţuită, ocrotita, îngrijită şi astfel, să-şi dea frumuseţea ei, să se deschidă precum floarea, în faţa celui ce o merită.
O floare este foarte gingaşă şi se deschide de obicei, o singură dată. O floare culeasă, pusă în vază, la căldură şi lumină, se deschide cu tot ceea ce poate oferi mai mult. După acest moment, însă, nu o mai poţi pune la loc în pământ.
Tot aşa şi inima femeii, odată ce cade de pe temelia ei, odată ce se îndrăgosteşte şi se oferă, dacă este mai apoi respinsă, nu va mai fi niciodată aceeaşi (mă refer aici şi la începerea vieţii trupeşti).
Există multe tipuri de flori, există deci şi multe tipologii de femei. Pe aceeaşi măsură sunt şi mulţi culegători, care mai de care diferiți în preferinţele lor.
Hai să ne imaginăm lumea femeilor, sau de ce nu, a fecioarelor, ca pe o grădină de flori. În grădina aceasta să ne imaginăm că intră mulţime multă de culegători care îşi caută perechea. Florile, de asemenea sunt de tot felul, de la trandafiri, lalele, crini, până la tot ce există. Un băiat intră să caute o lalea, să zicem. Nu o va lua pe prima, pentru că ştie că acestea sunt de mai multe culori și are de unde alege. Însă chiar şi cele de aceeaşi culoare au ceva diferit în ele, fiecare în parte, iar culegătorul va căuta ceea ce consideră că e mai bun pentru el.
Acum să întregim tabloul. Culegătorii, unii intră în grădină, alţii ies cu floarea aleasă, alţii caută de zor, iar alţii, din păcate, fac "harcea - parcea" rupând flori şi apoi abandonându-le, iar rupând şi iar aruncând, rănind, astfel multe inimi. Printre ei sunt unii care ştiu de la bun început ce caută, au în minte exact floarea dorită şi nu fac altceva decât să o găsească.
Pe cealaltă parte, florile dau tot ce au mai bun şi se împodobesc cum numai ele ştiu cel mai bine.
În grădină, mulţi trandafiri roşii îşi clătină frumuseţea sub razele line ale Soarelui. Doamnele-trandafir sunt ca de foc şi atrag cu voluptatea lor culegătorii pe măsură. Acum este vremea lor, este lumea dominată de ele. Soarele cel de sus scaldă şi peste ele razele sale blânde, dar parcă plânge cu lacrimi cu picăturile de lumină de căderea lor. Culoarea roşie ca focul, mirosul lor pătrunzător, inundă peisajul grădinii, astfel încât, multe din celelalte flori doresc să fie ca ele, chiar dacă trandafirii sunt dintre cei aruncaţi cel mai des. Totuşi, plăcerea de a fi ales pe moment face pe mulţi ghiocei, toporaşi sau zambile să se "machieze" ca ei, vor şi ele să fie trandafiri. Chiar dacă nu reuşesc, deoarece Soarele le-a înzestrat cu altă cunună, se chinuie să se facă doamne-trandafiri roşii, doar-doar le va alege şi pe ele cineva. De nu, de aici începe drama şi zbuciumul lor. Se revoltă, şi încearcă până se ofilesc, negândindu-se că poate, în goana lor după asemănarea necuvenită, a trecut pe lângă ele tocmai culegătorul lor.
Însă, chiar dacă aparent, toată imensa grădină este roşie, la o privire mai atentă, se văd multe alte flori. Iar, la o adică, nici măcar trandafirii nu sunt toţi roşii.
Iată:
Ghiocei cu capul plecat, care nu se afirmă, dar cu o mare smerenie şi gingăşie.
Toporaşi mici de statură, dar vioi şi sprinteni.
Lalele firave şi pretenţioase, dar viu colorate şi surprinzătoare.
Crizanteme cu pistrui în obraji, puternice şi hotărâte.
Dumitriţe de la ţară pline de bun simţ şi harnice.
Orhidee rare şi nobile, dornice mereu de a fi în vârf. Crini de viţă nobilă.
Flori de noapte cu soarta hărăzită de a-i sluji neîncetat lui Dumnezeu, pe care le găsim răsădite în curtea mânăstirilor.
Flori de câmp, de toate felurile şi culorile, dintre care şi până cele mai neînsemnate îşi găsesc culegătorii.
Am făcut această întreagă alegorie vrând să arăt că mintea tinerelor fete este astăzi manipulată prin toate mijloacele media posibile. Se prezintă şi se promovează doar formele perfecte cu înălţimea şi însuşirile de fotomodel. Aceste "modele" de azi sunt totdeauna "focoase" ca trandafirii roşii şi cu cât mai mulţi parteneri posibil. Vreau să trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte etalonul care se promovează azi de către mai toate trusturile media laice.
Ţinta este pusă atât de sus, încât chiar şi dintre cele mai potrivite fete, care aproape pot avea un "match" perfect cu cerinţele de azi, trebuie să-şi facă diverse operaţii de ajustare fizică, mai ceva ca pretendentele Cenuşăresei din poveste. Ce să mai facă atunci săracele fete normale care s-au născut cu aşa-zisele "imperfecţiuni"? Sigur, dacă se lasă ademenite în această capcană şi inoculare demonică - căci nu este altceva, din moment ce se atentează direct la Creator, ca unul care chipurile e neputincios şi dă erori - ajung uşor la descurajare şi chiar depresie. Altfel, cum ne-am mai fi "înzestrat" şi noi cu boli moderne ca bulimia şi anorexia ca să fim la "standarde"?!
Fetelor, nu există femei urâte! E o mare minciună şi blasfemie să gândească cineva în felul acesta. Dumnezeu nu greşeşte. Când Dumnezeu creează o fată, în acelaşi timp creează şi băiatul pentru ea. Când creează anumite însuşiri la ea, dă şi băiatului respectiv gusturile pe măsură. De ce să te chinui o viaţă să devii trandafir, dacă nu se poate? Sau, dacă cumva te ajustezi şi reuşeşti măcar de formă, firea de lalea nu o poţi modifica, că de aceea e fire. Vei găsi într-adevăr băiatul care iubeşte trandafirii, dar, realmente, niciodată nu vei avea linişte, pentru că, ori te vei strădui să te prefaci permanent că eşti trandafir, ceea ce nu eşti, ori vei renunţa, iar băiatul care caută trandafiri va merge să-şi împlinească visul, timp în care vei rata tocmai pe cel care te caută exact aşa cum eşti tu.
E greu, nu? Să admiţi că doar unul singur poate fi alesul inimii tale din atâtea milioane de variante, să mai ai şi firea de femeie care este deplin mulţumită doar atunci când eşti tu cucerită şi nu când tu cerşeşti atenţie? Ce e de făcut atunci? Păi, realitatea e că nu poţi face nimic fără Dumnezeu. Roagă-te, răbda şi nădăjduieşte. E SINGURUL care poate uni doi oameni cu adevărat şi care poate păstra această unire până la capăt, în cadrul unei căsătorii binecuvântate. În ceea ce priveşte timpul şi aşteptarea, să ne amintim că sunt ghiocei care îşi scot capul de sub zăpadă chiar şi atunci când iarna e încă în toi şi sunt şi dumitriţe de toamnă târzie, care nu sunt uitate de Creator şi uimesc cu podoaba şi frumuseţea lor. Decât repede şi rău, mai bine mai târziu, dar bine. Toate la timpul lor.
Fetelor, nu uitaţi că sunteţi flori! Nu există flori urâte!
Parohia Manolesti Vale - Botoşani
