Iată, vezi în ce fel s-au întors lucrurile? Şi nu ţi-a fost de ajuns că nu te-ai dus la biserică, ci ai mai spus vorbe nesocotite, zicând: „Ce va câştiga Dumnezeu, dacă noi ne vom ruga?” Asta, frate, nu e bine…
Desigur că Dumnezeu nu are nevoie de păcătoasa noastră rugăciune, totuşi, din dragostea Lui pentru noi, Ii place când ne rugăm. Şi nu numai rugăciunea sfinţită, pe care însuşi Duhul Sfânt o mijloceşte şi o deşteaptă în noi, este plăcută Lui (de vreme ce El însuşi ne-o cere poruncindu-ne: „Petreceţi întru Mine şi Eu întru voi”), ci în faţa Lui este de mare preţ chiar fiecare faptă care în aparenţă pare mică, chiar orice intenţie, orice îndemn şi orice gând ce se săvârşesc pentru El şi ce se îndreaptă spre slava Lui şi spre mântuirea noastră.
El ne răsplăteşte din belşug pentru toate acestea potrivit nemărginitei Sale milostiviri. Iubirea lui Dumnezeu ne răsplăteşte prin binefacerile Sale de mii de ori mai mult decât ar fi vrednice faptele cele omeneşti. Dacă tu vei face ceva pentru Dumnezeu de valoarea unui ban, El te va răsplăti cu un galben. Dacă tu nu vei face nimic altceva decât să-ți pui în gând să mergi la tatăl, el îndată îți iese în întâmpinare. Tu vei rosti un cuvânt scurt și uscat zicând „Primește-mă! Miluiește-mă!” în timp ce El te va îmbrățișa și te va săruta. Iată câtă dragoste are Tatăl ceresc pentru noi, nevrednicii!
Pelerinul rus, Ed. Bunavestire, Bacău, 2008, p.110
