Atunci când mâncăm, trebuie să ne şi rugăm. Toate mâncărurile au înlăuntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugăciunea, apropiem materia hrănitoare şi asta ne ajută.
Mâncarea dă energie trupului, avem nevoie de ea pentru a putea să lucrăm şi pentru a avea putere de rugăciune. Pentru cei ce se roagă, puterea mâncării se preface în putere duhovnicească.
Cei ce se roagă puţin, suferă de faptul că puterea şi energia mâncării se transformă cel mai mult în patimi şi lăcomie. În situaţii din acestea e nevoie de post.
Din Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om în Hristos – Părintele Sofronie de la Essex, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 307
