Actualitate

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!”

581

Scrieţi că iubiţi copiii din pricina minunatei lor recunoştinţe, care la cei mai în vârstă este tocită bine. Daţi exemple. Voi da şi eu măcar unul. Isidor, Mitropolitul Petrogradului, povestea deseori cum în copilăria sa era nevoit să umble desculţ. Un om pe numele de Petru s-a milostivit de el şi i-a cumpărat opinci din scoarţă de tei, care preţuiau cinci copeici. Această mică binefacere s-a întipărit atât de adânc în mintea lui Isidor, încât după cincizeci de ani, ca preot şi episcop, îl pomenea mereu pe binefăcătorul său, Petru.

Scrieţi în continuare că îi compătimiţi pe copii, şi asta tocmai fiindcă îi iubiţi. Căci au venit vremuri grele pentru copii, pentru sufletul copiilor, pentru caracterul copiilor. Sminteală din toate părţile. Nelămuriri şi contradicţii bat ca nişte vânturi reci copiii, şi acasă, şi la şcoală, şi pe stradă. Şi nu numai că în două clipe sunt expuse copiilor două teorii complet opuse despre viaţă, despre purtare, familie, patrie, ci copiii mai sunt şi tulburaţi cu exemple contradictorii.

Dumneavoastră aţi dori pentru copii o educaţie aparte, care să-i apere de bolile şi smintelile contemporane. Dar El a zis: „De nu vă veţi întoarce şi să vă faceţi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”. Aşadar, Hristos arată apăsat că este mai mare nevoie să fie educaţi cei mai în vârstă, decât copiii. El arată şi metoda prin care trebuie să fie educaţi aceştia. Foarte simplu: să privească la copii. El a spus însă şi cum trebuie educaţi copiii. Tot foarte simplu: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!”. Atâta doar: copiii să vină la Hristos, iar tot restul e treaba Lui.

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, p. 180-181


Articole Asemănătoare
6506

Despre pielea altuia sau cum judecăm pe nedrept

În ultimii ani, în timpul Postului Mare, îmi amintesc mereu același incident, care a avut loc cu opt sau nouă ani în urmă. Către acel moment aveam puţin peste douăzeci de ani, eram studentă la fără frecvenţă şi locuiam la o mănăstire mică. Postul Mare la o mănăstire privit de o începătoare. Timpul unei fericiri […]

Articole postate de același autor
3189

„Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă”

„În rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru cu lacrimi şi suspine fierbinţi, urmând smereniei vameşului, celei făcătoare de înălţime (Duminica Vameșului și a Fariseului, Utrenia, oda canonului 7, tropar 4). Se apropie Postul Mare, timpul când fiecare dreptmăritor creştin este chemat de Biserică să îngrijească, mai mult de sufletul său, de sănătatea acestui luminător al […]