Cred că nu este în lumea aceasta nici un om care l-ar simpatiza pe Iuda, vânzătorul lui Hristos. Evreii nu mai vor să-şi numească copiii cu acest nume, deşi, pănă la Hristos acest nume era foarte răspândit la ei. Cuvântul Iuda echivalează acum cu cuvântul „trădare”. Cu toate acestea, încă mulţi oameni îl poartă pe Iuda în sufletele lor.
Cu ce este mai bun ca Iuda un creştin care îl vinde pe Hristos în schimbul unui sac de făină, de zahăr, de boarfe? Oricâtă stimă şi cinste ar întâlni el în noua credinţă – pentru toata viaţa sa el rămâne un trădător, în care nici amicii noi, şi cu atât mai mult nici cei vechi, nu vor avea toată încrederea.
Când sultanul turcesc Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul doar puţin oameni au scăpat de moarte, dintre care majoritatea au fost făcuţi robi. Printre ei era şi o fată foarte frumoasă cu numele Irina.
Frumuseţea ei l-a făcut pe sultan să-i făgăduiască că o ia de soţie, dacă ea se leapădă de Hristos. Ademenită de putere şi cinste, fata a acceptat. În ziua fixată pentru încoronare sulatul a poftit-o în piaţa oraşului şi, în faţa mulţumii, a întrebat de trei ori: „Te lepezi de Htistos şi de creştinism?” Fata a răspuns de trei ori: „Da”. Sultanul a luat în mâini coroana şi i-a pus-o pe cap, însă în acelaşi moment scoase sabia şi îi reteză fetei capul.
După aceasta sultanul se întoarse spre mulţime şi zise : „Voi aveţi un sultan care ştie nu numai să vă stăpânească pe voi, dar ştie a se stăpâni şi pe sine.”
Pr. Alexandru Iamandi
Extras din 153: Veniți de prânziți, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.115-117
