Ţi se răsplăteşte binele cu răul?

4654

Te plângi că oamenii s-au făcut răi. Nicăieri nu poţi să dai peste un om bun. Şi te minunezi de ce Dumnezeu rabdă o lume ca aceasta şi nu îi pune deja capăt. Te vei mira când vei auzi că am primit întocmai aceeaşi plângere de la un vecin al tău din acelaşi oraş. Şi el spune că nu mai sunt oameni buni şi că se simte cu totul însingurat pe calea dreptăţii şi adevărului.

Înseamnă că el nu a făcut cunoştinţă cu tine şi nici tu nu îl ştii pe el. Iar dacă voi, doi oameni buni, v-aţi cunoaşte, aţi face schimb de gânduri şi întristarea voastră s-ar preschimba în bucurie.

Hristos le-a spus ucenicilor Săi: şi voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră întru bucurie se va întoarce. Eu îţi voi aduce la cunoştinţă numele acestui al doilea om bun din oraşul vostru, şi tu să-l cauţi. Şi când vă veţi scula la rugăciune voi amândoi, rugaţi-vă Domnului să vă descopere şi alţi oameni buni din părţile voastre. Eu cred că vi se va descoperi un mare număr de oameni, care până acum v-au rămas necunoscuţi.

Oamenii sunt ca nişte mine mişcătoare, iar în mine trebuie de obicei săpat adânc pentru a se afla ceea ce este mai de preţ în ele. Aşa este alcătuirea întregului univers: pe cât este un lucru mai preţios, pe atât este mai ascuns. Dacă dreptul Lot în Sodoma s-ar fi plâns cum vă plângeţi voi, ar fi fost de crezut – dar este greu să cred că într-un oraş creştin, unde se propovăduieşte învăţătura lui Hristos şi se săvârşeşte liturghia, nu e mai mult de un om bun.

Vecinii, zici, nu te iubesc. Orice faptă bună a ta o batjocoresc, răstălmăcind-o. Te acoperă cu ocări oricând nu eşti de faţă. Şi tu, mâhnit, întrebi: „De ce toate acestea? Şi până când?” Fiindcă nu cunosc adevărul, nu îl caută, nu-l doresc, ci sunt robi ai minciunii, ai gândurilor mincinoase, ai simţămintelor mincinoase, ai obiceiurilor mincinoase. Domnul a zis: veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi. Acest lucru este valabil pentru vecinii tăi.

Dacă ar fi cunoscut adevărul, s-ar fi bucurat de binele tău ca de al lor. Dacă n-ar fi fost robi ai celui căruia Mântuitorul i-a dat numele de tatăl minciunii, ar fi avut în ei dumnezeiasca libertate de a privi aşa cum trebuie, de a judeca drept şi de a se bucura de orice om bun. Este valabil, însă, şi pentru tine – vorbesc despre acea sfântă spusă a lui Hristos despre cunoaşterea adevărului. Dacă şi tu vei cunoaşte adevărul mai adânc decât îl cunoşti acum, nu te vei supăra pe cei care te urăsc, te ocărăsc, te batjocoresc, ba chiar te chinuie.

Un oarecare înţelept din vechime avea între ucenicii săi un tânăr bogat, însă trufaş, care pentru un cuvânt de ocară era gata să se bată până la sânge. Ca să-l vindece de trufie şi obrăznicie, înţeleptul l-a supus la următoarea epitimie: să umble prin lume trei ani de zile şi să plătească oricui s-ar fi înduplecat să-l înjure. Tânărul s-a supus acestei judecăţi a învăţătorului său şi a plecat în lume. Umbla astfel şi plătea oricui s-ar fi învoit să-l înjure. Când s-au împlinit trei ani, s-a întors la învăţătorul său. La poartă, însă, l-a întâmpinat portarul, care era supărat pe altcineva, şi s-a năpustit asupra tânărului înjurându-l cumplit – la care tânărul, în loc să se amărască, a zâmbit cu dulceaţă. Uimit, portarul l-a întrebat: „De ce zâmbeşti?” I-a răspuns călitul tânăr: „De trei ani plătesc oricui m-ar înjura fie şi puţin – şi tu, iată, mă înjuri gratis mai tare decât toţi ceilalţi!” – Şi când înţeleptul şi-a văzut ucenicul îndreptat şi a aflat totul, s-a bucurat foarte şi l-a lăudat înaintea tuturor.

Iar tu să citeşti din Predica de pe munte a Mântuitorului stihul 11, şi să te bucuri şi să te veseleşti, căci plata ta multă este în ceruri.

De la Domnul, pace şi binecuvântare ţie!

Extras din
Episcop Nicolae Velimirovici Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi.
Scrisori misionare. Bucureşti, 2002, editura Sofia, p.77-78


Articole postate de același autor
3009

„Dumnezeule, Dumnezeul meu, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici mă lepăda pre mine de la faţa Ta…”

Această rugăciune vădeşte o viziune eshatologică. Chiar şi filosofii antici, Platon, de pildă, socoteau viaţa drept un răstimp de învăţătură, de pregătire pentru moarte. Cu alte cuvinte, cunoaştem din experienţă că suntem stricăcioşi, muritori, trecători prin această viaţă şi ştim că va veni o vreme când vom pleca din lumea aceasta. Iar cu cât se […]