-Ce să facem când vedem că cei din jurul nostru nu-i iubesc pe ceilalți?
Să ne rugăm, să-i iubim și să ne întrebăm: da` eu îi iubesc? Pentru că în clipa în care am văzut că nu iubește și nu am plâns, am văzut de fapt, că nu-l iubesc! Înțelegeți? Când eu văd păcatul la cineva și nu plâng, e semn că ochiul meu e murdar și că am făcut păcat văzându-l. Așa văd eu lucrurile! Să vadă el la mine cum iubesc și poate-i face poftă. Dacă mă vede cineva încruntată o să zică: nu mă mai duc la biserică că o să ajung ca asta. Dacă mă vede bucuroasă, zice: ce o fi acolo, mă duc și eu să văd. Cum a zis și Mântuitorul: „Veniți și vedeți!” Pentru că ce e acolo e adevărat!
V-am vorbit despre colegul acela al meu, filozof, care după revoluție a început și el să vorbească despre creștinism din cărți. A început să meargă și la biserică, dar nu se spovedea. Zicea: părintele nu o să priceapă nimic, mai bine o să-ți spun ție, că tu o să le înțelegi mai bine. La un moment dat l-am cam strâns cu ușa, l-am cam păcălit, și i-am zis: uite, dacă nu mergi să te spovedești, copii ăștia – erau studenții cu care lucram noi – o să zică că ești fariseu, hai și tu, ca să le dai un exemplu bun. Săracul a mers. Zice: „Ce să fac!”. Și-a făcut lista păcatelor – după spovedanie, i-a găsit-o și nevasta în buzunar! – a citit acolo lista, de nu mai ieșea de sub patrafir. Apoi vine la mine transpirat și zice: „Bine, dar să nu-mi spui tu că e o Taină așa mare!”. Păi, eu ți-am zis să te duci să o faci, acesta este cuvântul. Ce spui tu unui om, unui popă? Du-te mai întâi și vezi. Dacă nu o să vezi nimic, atunci să vii să zici, dar mai întâi du-te și vezi. Ai această bunăvoință să te duci să vezi. Mântuitorul așa a zis: „Veniți și vedeți!”
Din Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei, Editura Doxologia, Iaşi, 2009