Din experienţă, ştim totuşi că boala copilului este pedeapsa pentru păcatele părinţilor. Pot fi păziţi copiii de astfel de boli?
Sigur că bolile sunt diferite. Există unele care, cu siguranţă, au sursa în păcatele părinţilor. Acestea sunt cele care se produc din cauza faptului că părinţii fumează, beau excesiv sau nu se abţin, încălcând porunca a şaptea a decalogului: „Să nu curveşti!” (Ieşirea 20, 14), adică acele boli care provin direct din păcatele părinteşti. În aceste cazuri, trebuie să avem în vedere mai mult cauza bolii decât efectul ei.
Dacă avem în vedere faptul că omul, în general, este supus bolii, trebuie să ţinem minte că natura umană s-a alterat nu din cauza păcatelor proprii, ci în urma căderii protopărinţilor noştri; astfel, în firea noastră au intrat bolile, necazurile şi chiar moartea. De aceea, viaţa evlavioasă a părinţilor nu reprezintă o garanţie a sănătăţii copiilor. Se poate întâmpla ca unor părinţi evlavioşi să le moară copiii de mici sau să fie bolnavi, aşa cum s-a întâmplat cu prinţul martir Alexie.
După cuvântul Evangheliei, boala nu este în mod obligatoriu rezultatul păcatului săvârşit de om sau de părinţii acestuia, dar asta, desigur, nu înseamnă că aceştia nu trebuie să se gândească mai bine la urmările stilului lor de viaţă pentru sănătatea copiilor. În cazuri de patimi grele (cum ar fi băutura sau narcomania), totul este foarte clar, dar acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când păcatele sunt mai fine.
Patimile peste care omul nu a putut trece, dar pe care le recunoaşte, îi denaturează compoziţia trupească, ceea ce are repercusiuni grave asupra copiilor. Aceasta nu înseamnă că şi copiii vor cădea obligatoriu, dar vor avea o predilecţie spre asta, de aceea trebuie ţinut minte că acest pericol este aproape de ei.
Pr. Maxim Kozlov, Familia ‒ ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, București, 2009, p. 311-312
