In ceea ce priveşte comportamentul isteric, instabil, este evident că el nu poate să placă nimănui – dar mai ales bărbaţilor. Sufletul masculin are o structură mai simplă şi mai severă decât cel feminin, aşteptând un comportament adecvat şi raţional. Bărbaţii înţeleg foarte greu capriciile şi emoţiile feminine.
Bărbaţilor nu le plac femeile care se dau „mintoase” – nu întâmplător am pus acest cuvânt între ghilimele. Mintea nu reprezintă suma unor cunoştinţe, nu reprezintă o spoială superficială de erudiţie combinată cu tupeu şi cu dorinţa de auto-afirmare, de a avea ultimul cuvânt. Un astfel de comportament nu are cum să-i placă bărbatului. Mintea înseamnă înţelepciune, înseamnă abilitatea de a folosi cunoştinţele pe care le ai, abilitatea de a trăi şi de a construi relaţii bune cu oamenii, de a păstra pacea cu aproapele.
Încă un lucru. Bărbaţilor nu le place deloc când sunt întrerupţi. Spre deosebire de femeie, pentru bărbat fiecare cuvânt din frază are importanţă şi înseamnă exact ceea ce trebuie să însemne, pe când femeilor le plac aluziile şi subînţelesurile de tot felul. Pentru bărbat e foarte important ca femeia să asculte tocmai ceea ce vrea el să spună.
Nu va fi de prisos să subliniem că bărbaţii nu iubesc nici femeile proaste, fiindcă bărbatul este o fiinţă raţională, aşadar respectă şi preţuieşte intelectul celei de lângă el.
Bărbaţilor nu le plac deloc femeile interesate material. Pentru bărbat este foarte important să fie iubit nu pentru ceva anume – pentru frumuseţe, pentru forţa fizică, pentru generozitate şi, bineînţeles, nu pentru situaţia sa materială, ci să fie iubit pur şi simplu, aşa cum este (apropo, în general bărbaţii au un nivel de autoapreciere foarte ridicat). Dacă stăm să cercetăm, dragostea autentică chiar aşa trebuie să fie.
Din Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 55-56
