Noi când avem probleme încercăm să facem să fie bine, adică să nu mai fie problema. Nu înțelegem că nu poate fi bine, dacă nu suntem buni. Și dacă vom fi buni, va fi bine. Și dacă nu vom vom fi buni, și suntem răi, tot rău va fi. Când încercăm să scăpăm… trebuie să ne tămăduim, să ne vindecăm. Dacă vrem să scăm de vreun necaz, bine scăpăm de necaz, dar răul a rămas. Soaterea răului din mine înseamnă îmbunătățirea mea. Ne păcălim mult și ne amăgim mult că vrem să fie bine: în familie, în socieate…Și cum am vrea să fie bine? Schimbându-se conducătorul țării, șeful de post sau nu știu cine trebuie să se schimbe ca să fie bine, dar nu cumva eu. Nu poate fi bine, decât plecând de la mine…
Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt?
– Cum ar trebui să iubim, părinte? Unde greşim, de tot ajungem să o luăm de la capăt? – Nu ştim să ne dăruim. Nu avem exerciţiul dăruirii de sine. Societatea actuală îi educă pe oameni în direcţia propriilor dorinţe, îi învăţa să se iubească întâi de toate pe ei, să-şi urmărească propria împlinire. Şi […]
Smerenia nu se practică doar la mănăstire
La orele de vârf, obosit după muncă, toți semenii din autobuz îți par neprietenoși. Privește-i ca pe frații tă și poate se mai schimbă atmosfera. Măcar în inima ta. Deși unii se înghesuie, alții ascultă muzica tare, ca pentru toți, alții îngreunează coborârea, cu toții sunt apăsați de griji sau patimi, cu toții cerșesc parcă […]