Ne spunea mereu să alergăm la Sf. Liturghie. Să lăsăm toate pentru Liturghie. Pentru că – zicea dânsul – aceasta ţine lumea. Şi rugăciunile Maicii Domnului. Rugăciunile Maicii Domnului şi Sf. Liturghie! Şi astăzi, dacă mereu vom căuta Sf. Liturghie şi mereu vom striga la Mântuitorul şi la Maica Domnului, avem nădejde că Dumnezeu va mai ţine încă darul Duhului Sfânt între noi. Cum a scris Părintele şi a pictat pe icoană, în biserică: „Cu voi sunt – şi dânsul a tras o linie –, Trup şi Sânge, până la sfârşitul veacurilor!“ Şi zicea dânsul: „Aceasta însemnează Sfânta Liturghie. Dar şi dacă se va întrerupe Sf. Liturghie, nici atunci nu ne părăseşte Dumnezeu. Pentru că El este Tată. Iar Maica Domnului mamă, şi El nu Se leapădă de noi niciodată, chiar dacă noi, Doamne fereşte, ne lepădăm de El! Numai să nu ne lepădăm noi…“
Spunea dânsul, mereu, după Sf. Serafim de Sarov, că „scopul vieţii creştineşti nu este altul decât dobândirea Duhului Sfânt“. Pe care, ne atrăgea atenţia, după Sf. Pavel: „Aveţi grijă să nu-l întristaţi!“ Şi Duhul Sfânt Se poate întrista. De o poftă nesăbuită, de o mânie, de o dezordine… Şi de supărarea unui om, aşa după cum spune Filocalia. Părintele era un om al Filocaliei, pe care o avea în mintea şi în inima lui. Şi spune acolo: „Dacă vreţi să vă fie bine primite rugăciunile, căutaţi să nu supăraţi pe nimeni.“ Aşa ne învăţa Părintele Arsenie, cum ne învaţă Sfinţii din Filocalie: „Să nu supăraţi niciodată pe nimeni. Pentru că a supăra un om, fără motiv, întristează Duhul Sfânt. Pentru că Duhul Sfânt este ca şi Sfinţii, în care Se odihneşte.“
sursa www.arsenieboca.ro
