In epoca noastră oamenii au tot felul de probleme. Dacă avem probleme ne chinuim cu ele, le discutăm, le rezolvăm, le punem în ordine, uneori reuşim chiar să scăpăm de ele.
Toţi creştinii sunt preocupaţi de problemele lor. Când vin la spovedanie aduc cu ei şi problemele pe care le au, sau cred că le au. Aduc la scaunul spovedaniei o stare pe care singuri şi-au creat-o. Acesta este unul dintre modurile incorecte în care are loc spovedania. Prezentarea unei stări de lucruri nu înseamnă o spovedanie autentică, adevărată, ci mai mult un prilej de a-şi expune cineva problemele, greutăţile, durerea, necazurile lui şi nădejdea de a primi rezolvare.
Foarte rar vin la spovedanie oameni care aduc cu ei nu problemele lor, ci starea lor păcătoasă de care se căiesc, pentru care cer iertare ca să-şi găsească mântuirea.
Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Adame, unde eşti? Despre pocăinţă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008
