Într-un sat îndepărtat s-a aşezat cu traiul un înţelept. El iubea nespus de mult copii. Petrecea cu ei ore în şir, spunându-le poveşti cu tâlc, învăţându-i să observe lumea din jur. De un lucru nu erau mulţumiţi părinţii: Înţeleptul meşterea şi dăruia copiilor jucării foarte frumoase, dar care se spărgeau foarte uşor. Nu reuşeau copii să se bucure de micile daruri, că la cea mai mică atingere neatentă ele se şi stricau. Asta îi făcea pe mulţi să sufere şi chiar să plângă.
Într-o zi părinţii nu au mai putut răbda şi au venit la înţelept:
– Ştim că eşti om bun şi doreşti copiilor noştri numai bine. Dar de ce le dăruieşti jucării atât de fragile? Copiii se străduiesc să se joace cu ele foarte atent, dar până la urmă, vezi şi singur, cât de uşor se sparg.
– Aceste jucării sunt o probă pentru copii. Câns de vor face mari ei vor primi în dar inimile celor pe care îi vor iubi. Poate că atunci îşi vor aminti de aceste jucării frumoase, dar fragile, şi aceasta îi va face să se comporte cu mai multă atenţie faţă de inimile celor dragi.
Leon Magdan – “Cele mai frumoase pilde ortodoxe si povestiri cu talc”
