Din păcate tinerii din zilele noastre sunt atrași de la o vârstă din ce în ce mai mică de viața sexuală, îndoctrinați fiind de mijloacele media, și lipsiți de credință. Este mult mai ușor să se păzească înainte de cădere, decât după ce păcatul a prins rădăcini în ei. De aceea eu adresez sfaturile mele familiilor de oameni cu adevărat trăitori ai vieții creștine. Mame și tați de copii ascultători, curați la suflet. Dacă voi deveniți conștienți de primejdia păcatului, veți prezenta copiilor voștri sexualitatea prematură ca pe un rău groaznic, ce trebuie evitat cu orice preț! Dar dacă voi părinții veți îndemna proprii copii spre desfrânare prin cuvinte de genul: „Lasă-l(o) să se distreze, nouă ce ne-a folosit dacă am fost cuminți? Să-și trăiască tinerețea”!, cuvinte pe care deseori le-am auzit din gurile unor mame frustrate, atunci copiii dumneavoastră nu vor avea scăpare din ghiarele diavolului.
Vedem cum astăzi oamenii depravați constituiți într-o adunătură din ce în ce mai drăcească, numită STAT, vor să priveze părinții din toată lumea de un drept și, în același timp, de o îndatorire fundamentale față de proprii copii: educația lor! De aceea va fi din ce în ce mai dificilă exercitarea acestei îndatoriri, pentru simplul fapt că ea devine din ce în ce mai puțin un drept.. Copiii sunt îndemnați chiar la școală spre o atitudine rebelă și ostilă față de părinții lor, iar repulsia față de părinți este stimulată și alimentată prin faptul că aceștia din urmă nu pot, sau nu vor să le asigure toate plăcerile pe care societatea le prezintă pe toate căile audiovizuale.
Deci părinții devin niște „dușmani” ai copiilor îndoctrinați ca să experimenteze plăcerile trupești.. Iată de ce, singura șansă pentru educarea propriilor copii este un mod de viață exemplar al părinților, fără abuzuri sau vicii care ar îndreptăți revolta tânărului adolescent, și i-ar da acestuia dreptul să pună ucigătoarea întrebare: „Dar voi de nu vă comportați în modul în care îmi cereți mie să mă comport”? O viață liniștită, cu participare liturgică duminicală, cu împărtășirea TUTUROR MEMBRILOR FAMILIEI, nu numai a celor mici, cu rugăciune în comun înainte și după masă, cu împărțirea unor „sarcini” duhovnicești copilașilor, de gen: ”Spune Tatăl nostru” tare, ca să aud eu că te-ai rugat”, sau: „Acum ai vârsta la care trebuie să faci câte zece metanii înaintea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos”, o astfel de viață familială va zidi sufletul copilului într-un mod indestructibil, încât nici un factor școlar sau extrașcolar din exterior nu va mai putea să strice buna lui așezare sufletească.
Astfel, trebuie să recunoaștem cu mare sinceritate că eșecul în viață și deraierea morală a unui număr din ce în ce mai mare de tineri în zilele noastre sunt datorate în cea mai mare parte părinților ! Prin lipsa de educație și prin exemple negative în familie, ÎN GENERAL copiii devin mai răi decât părinții lor. Poate așa se explică și crudul verdict din Vechiul Testament: „Eu bat copiii pentru greșelile părinților până la al patrulea neam”. Cred că este și normal, căci greșelile părinților îi vor strica și pe copii, făcându-i cu adevărat vrednici de pedeapsa dumnezeiască! Prin urmare, păcatul se transmite nu ereditar, ci prin educație, atrăgând și pedeapsa cu el.
Ca preot duhovnic vă spun că este foarte trist să văd multe mame care suferă pentru copiii lor cu vieți destrăbălate și cu situații ratate, mame care recunosc cu durere în suflet că au eșuat în educația copiilor, pentru că atunci când trebuiau să dea exemplu bun, trăiau ele însele vieți dezordonate și înstrăinate de Dumnezeu..Ce deznădejde trăiește o astfel de mamă ce s-a „convertit” la o vârstă înaintată, dar, din păcate, copiii nu au urmat-o..Cât ar mai vrea o astfel de mamă căreia Dumnezeu i-a deschis ochii la bătrânețe, ca să dea timpul înapoi! Cum mai suferă ea știind că proprii copii se îndreaptă liniștiți spre iad, iar ea acum nu mai are autoritatea necesară ca să le impună schimbări de mentalitate..Și astfel își vede biata femeie PROPRIA mântuire pusă în primejdie.
Până la urmă, „la Dumnezeu toate sunt cu putință”, așa cum zice Domnul Hristos, dar ca să se producă astfel de minuni de convertire tardivă a copiilor , de câte lacrimi ale mamelor este nevoie!..Biserica are ca exemplu pe Sfânta Cuvioasă Monica, ce prin lacrimi și rugăciuni a reușit să îl scoată pe fiul ei Augustin din mrejele păcatului, acesta devenind chiar un sfânt în cele din urmă. În concluzie, dragi părinți, implicați-vă cu seriozitate și cu înțelepciune în educația copiilor voștri, căci temelia pe care o puneți voi în familie este fundamentală atât pentru mântuirea lor, cât și a voastră, cărora Dumnezeu vi i-a încredințat. Domnul să vă ajute!
Pr. Sorin Croitoru
