Întru cît Biserica Ortodoxă din Moldova se află în perimetru unui eveniment isoric – prima oară se va săvîrşi slujbe de canonizare a unor sfinţi – este bine să cunoaştem mai aprofundat unele lucruri ce ţin de cultul sfinţilor şi mai cu seamă despre cinstirea sfintelor moaşte.
Cinstirea sfintelor moaşte îşi găseşte un temei adînc în învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe. Actul de cinstire a rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor apare în deceniile veacului apostolic şi continuă în veacul următor. Mîntuitorul Însuşi vorbea despre calitatea deosebită pe care o dobîndesc cei care se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, primind în felul acesta arvuna nemuririi. Faptul că Biserica a cinstit de la început sfintele moaşte ne-o atestă, înainte de toate, Sfînta Scriptură.
După ce a fost tăiat capul Sfîntului Ioan Botezătorul, „ucenicii lui au luat trupul lui şi l-au înmormîntat şi s-au dus să-i dea de ştire lui Iisus (Matei 14, 12). De asemenea, „bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plîngere mare pentru el“ (Fapte 8, 2).
După încetarea persecuţiilor, relicvele sfinţilor au fost căutate, dezgropate, duse cu veneraţie, mai cu seamă în metropole bisericeşti şi reşedinţe episcopale. Tot în această vreme, întrucît de timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mormintele martirilor, se împărţeau moaşte la toate bisericile spre a fi zidite în altarele lor.
Cultul sfinţilor se naşte legat de cultul şi cinstirea sfintelor moaşte. Creştinii rînduiesc de timpuriu ca ziua în care martirii primeau cununa muceniciei să fie socotită drept zi de naştere în împărăţia lui Dumnezeu şi să fie cinstită şi serbată la locul unde erau îngropate sfintele moaşte. În epoca apostolică, nu numai trupul, ci şi hainele şi obiectele pe care le foloseau Sfinţii Apostoli erau cinstite şi mulţi bolnavi se tămăduiau numai la trecerea peste ei a umbrei trupului Sfinţilor Apostoli.
Motivul pentru care Biserica cinsteşte sfintele moaşte nu este numai unul de ordin comemorativ, în amintirea martirilor sau a celorlalţi sfinţi ai Bisericii, ci pentru că moaştele sunt cu adevărat sfinţite, adică poartă pecetea dumnezeiescului, sunt purtătoare de har, întrucât s-au împărtăşit de slava şi puterea dumnezeiască.
Proslăvind sfintele moaşte pentru puterea minunată ce le-a fost dată de Dumnezeu, creştinul ortodox cinsteşte însăşi puterea dumnezeiască din ele.
Preţuirea arătată sfintelor moaşte de către Biserică demonstrează atenţia cu care ele au fost cinstite. Astfel, deasupra, pe mormintele care păstrau trupurile sfinţilor s-au zidit biserici încă de la început, mai mici şi mai mari, până la măreţele catedrale contemporane.
Observînd atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de sfintele moaşte putem deduce spre a răspunde necredincioşilor şi scepticilor în privinţa sfinţeniei, că cele mai de preţ odoare ale creştinilor din toate timpurile au fost, sînt şi vor rămîne sfintele moaşte. Şi ca o dovadă în plus la cele menţionate adăugăm şi faptul că nu întîmplător se fac atîtea pelerinaje la sfintele moaşte, nu întîmplător chiar şi oameni mari şi intelectuali, stau la coadă ore în şir şi chiar zile pentru a săruta sfintele moaşte. Acestea toate adeveresc evlavia poporului creştin faţă de sfintele moaşte şi credinţa că Dumnezeu ne ajută prin mijlocirea sfinţilor plăcuţi Lui, care prin împlinirea sfintelor porunci şi prin nevoinţa fiecăruia, s-au făcut locaşuri ale Duhului Sfînt, Cel care le-a sfinţit nu doar sufletul, ci şi trupul, care astăzi noi ca şi creştini le cinstim ca sfinte moaşte.
Preafsinţitul PETRU (Musteață)
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
