Unii tineri îşi propun, după cununie să mai aştepte 2,3 ani până ce vor avea copii, invocând diferite motive.
Este un mare păcat şi greşeală ca tinerii căsătoriţi şi cununaţi la Sfânta Biserică, să amâne naşterea de prunci şi să recurgă la metode păcătoase pentru aceasta.
În primul rând se fac potrivnici planului lui Dumnezeu de creaţie, amânând naşterea pruncilor sau planificând că nu vor avea decât unul sau doi copii.
În al doilea rând supărând pe Dumnezeu, şi trăind mai mult pentru plăcerile lor, s-ar putea ca Dumnezeu să le ia darul de prunci. Au păţit mulţi astfel, au făcut avorturi, s-au ferit să nu aibă copii, iar când au dorit să aibă, izvorul era sec şi au început să umble pe la doctori şi pe la preoţi şi să regrete cu amar că au devenit pomi fără roade. Cei ce nu lasă în urma lor copii, îşi pierd sensul şi rolul vieţii, îi cuprinde un sentiment de nulitate, de trăire fără scop şi fără rost. De abia atunci văd şi apreciază că pruncii sunt un dar de la Dumnezeu pe care l-au pierdut.
În al treilea rând, pierd binecuvântarea primită la Taina Cununiei. Toate rugăciunile şi ecteniile pe care le rosteşte preotul la Sfânta Cununie, cer binecuvântarea „de prunci buni”. Când tinerii, după Taina Sfintei Cununii, lasă să vină pruncii, vin în binecuvântarea primită la cununie şi atunci pruncii devin bucuria părinţilor toată viaţa.
Când tinerii amână ani de zile naşterea pruncilor, şi folosesc trăirea conjugală numai pentru plăcerea lor, pierd binecuvântarea cununiei, iar pruncii devin plâns şi necaz pentru părinţi. Sunt atâtea exemple în lume şi care se petrec sub ochii noştri şi nu luăm aminte la cauza lor.
De familiile care au mulţi copii, lumea stă şi se miră, cum se pot descurca părinţii aceia de-i îmbracă, cu ce-i hrăneşte, şi cum de se descurcă cu educaţia, şcoala şi căsătoria lor! Pentru că în acea casă, împlinindu-se voia lui Dumnezeu, vine şi binecuvântarea Lui, iar Dumnezeu le uşurează sarcinile şi aduce sporurile în casă. Cei ce nu au vrut decât un copil sau doi, iar pe restul aruncându-i, Dumnezeu le înmulţeşte necazurile atât cât ar fi trebuit să se ostenească cu toţi copiii pe care i-ar fi dat Dumnezeu.
Aşa că, vrei copii frumoşi, sănătoşi, deştepţi şi buni, să te bucuri şi să te mângâi cu ei? Adu-i imediat după Taina Sfintei Cununii, fără să faci înainte de aceasta planuri păcătoase, şi să nu pui înaintea planului lui Dumnezeu, planul tău.
Din Pr. Ilarion Argatu, Despre căsătorie, Editura Mila Creștină, Fălticeni, 2007
