Sunt căsătorit de 10 ani. Ne-am căstorit din dragoste şi pe soţia mea, Sofia, am iubit-o mereu. Este un om cu suflet minunat, o femeie blândă, răbdătoare şi foarte credincioasă. La insitenţa ei ne-am cununat. Pentru mine acest lucru nu conta prea tare, dar nu puteam să nu-i merg în întâmpinare. Unul după altul au venit pe lume cei doi fii ai noştri.
Relaţiile noastre rămâneau foarte bune, doar că dispăruse acea atracţie şi dragoste fierbinte din primii ani de căsătorie. Relaţiile cu soţia au devenit mult mai prieteneşti dacă aş putea spune aşa. Credeam că este şi normal să fie aşa, chiar mă mândream că am o familie atât de unită, prietenii mei îmi relatau că aproape seară de seară se cerată cu soţiile lor, iar noi ne petreceam timpul liber ieşind la o plimbare, privind un film sau jucându-ne cu copii.
Eu lucrez la o companie foarte mare, sunt şeful unuia din departamente. Cu vreo doi ani în urmă, directorul nostru ne-a prezentat o nouă angajată, un psiholog care va lucra cu angajaţii companiei.
Iniţial, nu mi-a plăcut de această femeie: era prea frumoasă, prea îngrijită şi prea sigură pe ea, dar deoarece trebuia să comunic cu ea destul de des, am descoperit că Alisa, aşa se numea, este o persoană cu care este foarte uşor de comunicat. Fiecare angajat trebuia să participe la traininguri organizate de ea, dar şi să fie intervievat individual. Atunci când am discutat cu ea despre mine, mi-a pus mai multe întrebări personale, la care nu am evitat să răspund. Probabil că atunci am făcut prima mea mea greşeală şi m-am deschis foarte mult, vorbindu-i despre relaţiile de acasă, inclusiv cu soţia. I-am spus că acum văd în soţia mea mai derabă un bun prieten, decât o femeie, la care Alisa mi-a spus că o relaţie în afara căsătoriei m-ar ajuta să-mi consoledez căsnicia. I-am zis că nu prea am timp să caut aventuri, fiind prea ocupat cu munca şi familia, la care ea mi-a răspuns sfidător că foarte uşor le putem aranja pe toate...
Aşa a început această relaţie. M-am îndrăgostit de ea nebuneşte. Îmi înşelam soţia, inventând pentru ea diverse motive care mă reţineau până după miezul nopţii sau nu voi mai dormi acasă. Pentru Sofia au început zile de grea încercare. Ea nu mă mai vedea pe acasă, dar nu-mi reproşa nimic, încercând să dea dovadă de răbdare şi înţelegere, iar Alisa a început să mă prezinte cercului ei de prieteni drept “bărbatul ” ei. Astfel a continuat câteva luni, după care Alisa şi-a schimbat brusc comportamentul: când o întrebam ce vom face seara, îmi spunea ori că îi vor veni în vizită nişte prieteni, ori că trebuie să plece urgent să viziteze pe cineva bolanv. Simţeam că ceva nu e în regulă, dar eram îndrăgostit şi nu prea mă gândeam la celelalte. În sinea mea eram gata să-mi părăsesc familia şi să mă mut definitiv la Alisa.
În una din duminici, am inventat o nouă scuză pentru soţie şi dimineaţa când abia se luminase de ziuă, am ieşit din casă şi am plecat la Alisa. Deşi era foarte devreme, am nimerit într-un ambuteiaj, apoi în al doilea, până am ajuns la Alisa, ea deja please de acasă. Aşa că am fost nevoit să mă întorc la ai mei.
Liniştea care m-a întâlnit când am intrat în apartament, m-a făcut să mă îngrijorez. Nici la bucătărie, nici în sufragerie nu era nimeni. Am deschis uşa din dormitor şi am văzut că Sofia stă în genunchi, iar capul ei e spriginit de pat... a adormit. Puţin mai departe copii se jucau în linişte. Când m-au observat, mi-au făcut semn să nu fac gălăgie: mama doarme! Am privit din nou spre soţie şi am observat că alături de ea arde candela. Lângă candela e icoana sfinţilor Petru şi Fevronia...Sărmana mea Sofia s-a rugat toată dimineaţa. Probabil că simţise că nu sunt întâmplătoare toate aceste deplasări şi reţineri ale mele. S-a rugat toată dimineaţa până a aţipit de oboseală...Mi s-au umplut ochii de lacrimi şi de parcă m-am trezit de la o vrajă care mă ţinuse stăpânit în toate aceste luni. Cât de prost am fost! Să ai acasă aşa o bogăţie, să poţi să fii cu adevărat fericit şi să le schimbi pe toate acestea pentru o adevărată nebunie! Am închis încet uşa şi am mers la bucătărie. Am aşteptat în linişte ca Sofia să se trezească. În aceste două ore am m-am gândit la toate cele întâmplate şi mi-am dat seamă că puteam să pierd totul ce aveam mai de preţ în această viaţă.
Le mulţumesc sfinţilor Petru şi Fevronia că au răspuns rugăciunilor soţiei mele şi ne-au ajutat să ne păstrăm familia.
Victor, Moscova
Din Sfinţii Petru şi Fevronia din Murom- Apărătorii familiei, dragostei și fidelității, Traducere de Natalia Lozan, Ed. ORTODOXIA, Bucureşti 2016, p. 24-27
