Doi bătrâni din satele de pe Valea Bistriței s-au urcat în autobuzul de Târgu-Neamț, să meargă spre casă. Unul a zis către celălalt:
-Suntem supărați, măi frate, că de o lună de zile nu a căzut o picătură de ploaie și ni se usucă toate pe câmp.
- Da, măi frate, pentru păcatele noastre ne bate Dumnezeu. Iaca și eu sunt supărat. Nu de mult, mi-a ars casa cu toate hainele, dar nu zic nimic, că suntem păcătoși.
- Ai dreptate! Oare mai zice astăzi cineva „Tatăl nostru” cu lacrimi? Iaca de ce nu plouă. Apoi bătrânii au tăcut. Și îndată a pornit din stație.
Istorioare duhovnicești, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ediția a VII-a, Editura Mănăstirea Sihăstria pag.138-139
