Nu este de-ajuns pentru o mamă ca ea să aducă un copil în lume, că aceasta o face firea. Ci datoria cea mai de seamă a unei mame este creşterea, educaţia care este lăsată în seama ei. Şi ca să cunoşti că o femeie, nu atât prin naştere este cinstită ca mamă, cât mai ales prin buna creştere a unui copil.
Ascultă pe Apostolul Pavel care unei văduve nu-i dă însemnătate pentru naşterea, ci pentru creşterea copiilor ei. El zice în scrisoarea către Timotei 5, 9-10: „Văduva sa se aleagă nu mai puţin de şaizeci de ani şi să aibă mărturie de fapte bune”, şi adaugă ca un punct de căpetenie cuvintele: „de a crescut feciori”; nu zice „de a născut feciori”.
Şi tot Sfântul Apostolul Pavel îndeamnă pe părinţi zicând „Creşteţi pe fii voştri întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6,4).
Aceasta este cea mai sfântă datorie pentru părinţi şi cele mai nobile osteneli, de a-i creşte frumos pe copii lor, ca în toată viaţa lor să fie cinstiţi şi de oameni, pentru cuminţenia lor, şi cinstiţi şi de Dumnzeu ca fii a lui Dumnezeu.
