Gheronda, vremea aceasta este stăpânită mai ales de problematica economică. Toţi vrem să înmulţim cumva veniturile familiei, iar când izbutim, ne dăm seama din nou că nu ne ajung. Problemele de factură economică vor rămâne, până la urmă, mereu fără dezlegare.
Arhimandritul Epifanie: Avem probleme economice pentru că sântem nesătui. Dacă am fi mulţumiţi cu puţin, nu ar exista o astfel de problemă. Lăcomia dă naştere unei situaţii economice fără de ieşire. Nu ne ajung cele pe care le avem. Vrem tot mai multe. Ce altă rezolvare mai bună poate fi pentru chestiunea economică, decât îndestularea cu puţin?
Cândva un vultur, spune povestea, a văzut plutind aproape de cascada Niagara leşul unui animal. S-a aruncat asupra lui şi a început să mănânce cu nesaţ. Pe măsură ce mânca, se apropia de căderea de apă. La un moment dat, a băgat de seamă primejdia. A încercat să zboare… Apa era însă îngheţată, ghearele îi îngheţaseră şi ele, devenind una cu mortăciunea. Cascada l-a tras şi l-a înecat. Din lăcomie să mănânce ceva mai mult, şi-a pierdut viaţa.
Vânăm sau urmărim să punem mâna, de regulă, pe ce ni se pare mai mult. Însă Domnul nostru ne-a prevenit: „Vedeţi şi vă feriţi de lăcomie; că viaţa cuiva nu stă în prisosul din avuţiile sale.” (Lc. 12:15) Viaţa omului nu depinde de multe din cele ce sânt. Să învăţăm să ne mulţumim cu puţin, după cuvântul Apostolului: „Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea îndestulaţi să fim.” (I Tim. 6:8)
Doar doi metri de pământ vor fi de trebuinţă la sfârşitul fiecăruia dintre noi. Şi, chiar de ar fi cineva bogat, puternic şi frumos, ce va câştiga mai mult de cei doi metri de pământ? În cel mai bun caz, îi vor face un mormânt impunător. Acesta îi va fi câştigul!
Creştinismul nu numai că nu face pagubă economiei, ci, dimpotrivă, oferă cea mai bună rezolvare. Dacă toţi oamenii ar asculta ce spune Apostolul Pavel şi s’ar mărgini la cele de neapărată trebuinţă, fără să-şi dorească o grămadă de lucruri prisositoare, nu ar mai fi probleme economice. Cea mai bună rezolvare o dă cuvântul Scripturii. Să ne îndestulăm cu cele de neapărată trebuinţă.
Astăzi vrem, dacă este cu putinţă, să avem casă cu piscină în curte şi zeci de feluri de mâncăruri, atunci când se organizează câte o masă festivă. De ce ne dorim astfel de lucruri? Această risipă de bani pentru lucruri de prisos, în clipa când alţi oameni flămânzesc, este un mare păcat. Însă mai este vorba şi de o risipă de timp, pe care l-am putea aloca pentru ceva mai bun – cercetarea unor cărţi duhovniceşti, vizitarea unui om bolnav, orice altceva plăcut lui Dumnezeu. Sânt atâtea lucruri pe care le-am putea face, iar banii economisiţi (fireşte, prin evitarea unor risipe fără noimă) îi vom da celor aflaţi în situaţia de a nu-şi putea acoperi nevoile elementare ale vieţii.
Extras din Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, Toata viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, editura Predania, Bucureşti, 2010
