O întâmplare înfiorătoare o povestește Sfântul Grigorie Dialogul într-o convorbire cu Petru diaconul: „Pentru mulți copii se închide intrarea în Împărăția cerurilor dacă ei sunt crescuți rău.
În cetatea noastră (Roma), un om foarte cunoscut, în urmă cu trei ani, a avut un copil de cinci ani pe care îl iubea foarte mult și pe care l-a crescut fără nici o asprime. Copilul, cu care era îngăduitor în toate, a prins obiceiul să spună cuvinte urâte. Și, cum îi trecea prin cap, în aceeași clipă el începea să vorbească urât, să suduiască nu doar pe oameni, ci se întâmpla să îndrăznească să hulească – groaznic de spus – pe însuși Dumnezeu, să hulească orice lucru sfânt! Iar tatăl lui nu-l oprea să spună aceste cuvinte cuvinte hulitoare și scârnave.
În timpul ciumei care a bântuit la noi cu trei ani înainte, acest băiat s-a îmbolnăvit de moarte, iar când tatăl îl ținea pe el pe genunchi – după cum povestesc unii care se aflau acolo -, au venit necurații demoni ca să ia sufletul cel vrednic de plâns al copilului. Băiatul, văzându-i, a început să tremurere, a închis ochii și a început să strige:”Tată! Scapă-mă de ei! Scapă-mă!…” – iar odată cu strigătul înfiorător își ascundea fața la pieptul tatălui, încercând să se ascundă mai bine. Tatăl, privindu-l pe micuț cum tremura, l-a întrebat :”Ce vezi?”. Băiatul i-a răspuns: „Au venit niște oameni negri, care vor să mă ia…” – și spunând acestea, cuvinte scârnave și hulitoare grăind el, după cum era obișnuit, îndată a murit.”
Fie ca aceasta povestire a sfântului Grigorie să înfricoșeze pe părinții care dau o educație rea copiilor lor, lipsită de asprime, părinți care îngăduie copiilor lor să se obișnuiască cu cuvinte urâte și cu fapte neplăcute lui Dumnezeu.
Din Când și cum începem să-i vorbim copilului despre Dumnezeu, Editura de suflet 2011, p. 72-73
