Cum putem alina durerea despărțirii de cei pe care-i iubim?

5645

Cum putem alina durerea despărțirii de cel / cea pe care îl / o iubim? Sau când rugăciunea pentru cei pe care îi iubim adâncește durerea că nu putem să trăim în cununie duhovnicească veșnică?

Vrajă! Ziceți că v-o lăsat băiatul și vi-i dor de el, și nu știți ce să faceți! Sau a murit cineva din casă și nu știți ce să faceți să-l păstrați veșnic lângă voi!

Pentru primul caz: nu poți pierde ce nu-i al tău! Dacă-i al tău, nu-l pierzi! Dacă nu-i al tău, ce te plângi c-ai pierdut, că n-ai pierdut nimic?! În cazul celui plecat, pentru cel pe care-l iubești nu există moarte! Repet: declarația de dragoste este: „Tu n-ai să mori niciodată!”

Tatăl meu se afla într-o situație limită, mai săptămânile trecute, iar eu n-am putut să-l încurajez. Eram și departe, chiar și de țară, și eram într-o situație eu însumi delicată. La tata țin ca la fiul meu, știți, adică eu am ajuns părintele tatălui meu […]. Ei bine, i-am spus: „Tată, gândește-te bine! Dacă trăiești…noi te iubim nelimitat. Dacă te duci, Dumnezeu îți arată, că iubirea n-are limite”. Liber! Slobod! Ce rost avea să zic: Vaaaiii de mine!.. Să mă smiorcăi.. la capul patului tatălui meu?! Pentru asta m-a trimis Hristos? […].

În această situație trebuie să pricepeți și lucrurile acestea. Că „l-am pierdut, că vai ce m-a rănit…” Sigur că-i dureros când pierzi pe cineva în care-ai investit, Doamne, iartă-mă! Ce credeți, că eu n-am stat încrâncenat, să scriu poezii? Dar nu mi-am pierdut Iubirea! Problema noastră e că atunci când pierdem iubita, pierdem și iubirea, Sau când pierdem iubitul, pierdem și iubirea. Și ni se pare că mama nu ne-a făcut ceaiul prea cald, sau de ce l-a făcut prea cald? Că s-au aburit geamurile, că cearceaful nu roade, că nu merge bine la școală, că n-a venit metroul, că n-a plecat autobuzul, că ăla n-a zâmbit… Trecem și toată lumea e vinovată, cu excepția noastră, desigur, că noi suntem „victimele dureroase ale acestei ruperi de sensuri metafizice”. Că noi tot timpul vorbim de iubire la modul metafizic, dar o trăim foarte fizic! Și din această tensiune se naște schizofrenia sentimentelor noastre și uneori chiar schizofrenia ca boală! […].

Dar și într-un caz, și în celălalt – repet, și nu vreau să diminuez în nici un fel vreo dramă a unei neiubiri -, să știți că, în situația în care ați pierdut o iubire, trebuie să spuneți așa: „Atât de mult te iubesc, încât înțelegând că nu-ți este bine lângă mine, te las să mergi să iubești pe cine crezi că e iubirea ta! Dăruind, iubești. Iubind, dăruiești. Ești atât de important pentru mine, încât nu-mi pot explica lumea fără prezența ta în ea… Dar dacă prezența mea în lumea ta nu mai dă sens lumii tale, îngăduie-mi să te las să ieși din lumea mea, ca să devii sens lumii în care iubești”. […]

Pr. Constantin Necula

 Pr. Constantin Necula, Pr. Mihail Iosu, Tinerii și ispitele modernismului, Editura Agnos, Sibiu 2008, p. 120-122


Articole Asemănătoare
3522

Certitudinea Învierii alungă teama de moarte

In Scriptura Noului Legământ găsim ceva încă şi mai măreţ, deoarece odată cu Învierea lui Hristos moartea este efectiv biruită. Moartea e biruită în mai multe feluri. Este biruită deoarece ştim că prin Învierea lui Hristos moartea nu are ultimul cuvânt şi că suntem che­maţi să ne sculăm din nou, să înviem şi să trăim. De […]

Articole postate de același autor
3517

Bisericile vii îi fac pe creștinii întunecați, îngeri luminați

Oamenii, oricât de întunecați ar fi ei, când intră în Sf. Biserică de ascultă cuvântul lui Dumnezeu și cu hotărâre statornică îl păzesc, se luminează și devin fericiți nu vremelnic și veșnic. Bisericile sunt casa lui Dumnezeu. Totul în ele spun slava lui Dumnezeu (Ps.17,5). Pentru a se folosi pe sineși și pe alții, toți […]