Prot. Ioan Lisnic: „Preotul este un veșnic rugător și silitor către Bunul Dumnezeu pentru iertarea greșelilor păstoriților săi”

3783

Veniţi dintr-o dinastie de preoţi, pe Dumneavoastră ce v-a determinat să alegeţi preoţia? Aţi avut un model pe care aţi dorit să îl urmaţi pe această cale?

De Sfintele Taine se poate împărtăși fiecare om, care cu inimă curată prin  dragoste și credință nădăjduiește întru ajutorul Dumnezeului cel Atotputernic. Prin Sf. Taină a Preoției, omului i se oferă posibilitatea de a fi reprezentant al oamenilor în fața lui Dumnezeu și de a fi slujitor al lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, preotul este un veșnic rugător și silitor către Bunul Dumnezeu pentru iertarea greșelilor păstoriților săi.

Dumnezeu le rânduiește pe toate. Desigur, am fost și eu captat de mic copil, de învățătura creștină pe care o cunoșteam de la Sf. Slujbe și de la orele de religie pe care le petrecea tata cu noi – cinci frați și o soră. Era perioada anilor 70 ai secolului trecut când în Moldova se săvârșeau slujbele religioase în mai puțin de 200 biserici. Cred că am fost marcat de marile personalități ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, preoți trecuți prin greutățile timpului de la care nu o singură data am primit binecuvântare: Părintele Carp Mălai din Sălcuța, Căușeni; Părintele Serghie Doina din Coșcodeni, Sângerei; Părintele Ioan Sochircă din Cobâlnea, Șoldănești; Părintele Vasile Muduc din Răduleni, Florești; Părintele Gheorghe Armașu din Petreni, Drochia; Preoții Eugeniu Nazarciuc, Vladimir Țîbulschi, Mihail Zagnat, slujitori la cele două biserici din Bălți în care se săvârșeau slujbe religioase în acea perioadă ș.a.  Însă cel care m-a determinat în alegerea acestei căi, a fost regretatul meu tată, Părintele Grigore Lisnic, care mi-a servit drept exemplu prin blândețea, răbdarea și multa pricepere cu care sfătuia și îndemna la faptă bună pe toți cei care veneau la dânsul pentru ajutor. Au mai existat și alte persoane care deasemenea au contribuit la această decizie.

Aţi ales să rămâneţi un slujitor al lui Hristos  chiar pe meleagurile unde aţi făcut primii pași şi v-aţi petrecut copilăria, totodată sunteţi şi duhovnicul protopopiatului Florești,  care sunt problemele şi greutăţile, dar totodată şi bucuriile unui preot care slujeşte la ţară.

Dumnezeu are un plan pentru fiecare, deaceea cred că decizia mea, de acum multi ani de a ramânea aici, nu a fost întâmplătoare. Pe parcursul acestor ani am învățat multe lucruri de la tatăl meu care imi era alături. Despre bucuriile preotului de la țară, pot spune că orice lucru bun ce se face în localitate reprezintă adevărată bucurie pentru preot.

În cele duhovnicești, problemele și greutățile, cât și bucuriile le putem asemăna cu  păstorul din Pilda Mântuitorului, care lasă cele 99 oi și se duce după oaia cea pierdută. Iar dacă o găsește, o pune pe umeri și se întoarce bucuros acasă, chemând prietenii și vecinii, spunându-le: „Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută!”

Una din principalele dvs preocupări a fost şi rămâne istoria eclezială. În articolele şi monografiile semnate de dvs redescoperim file din viața și activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldava. De unde vine această pasiune şi dragoste faţă de trecutul Bisericii şi neamului nostru.

Cunoaștem că fără trecut nu există viitor. Istoria Bisericii noastre cunoaște mulți slujitori ai altarelor  care s-au distins prin faptele lor mărețe și luptă continuă pentru apărarea dreptei credințe. Mulți dintre ei au fost nedreptățiți, persecutați și chiar condamnați pentru verticalitatea lor. Obiectivul principal este scoaterea din anonimat, cercetarea și punerea în valoare a  faptelor lor mărețe. Cunoscând viața și faptele celor bineplăcuți lui Dumnezeu să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel care zice: ”Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu luare aminte cum și-au incheiat viața și urmați-le credința”(Evrei, 13,7).

În ultimul timp sunt preocupat de cercetarea și reconstituirea biografiilor preoților basarabeni neomartiri. Arestați și condamnați la ani grei de temniță de unde nu s-au mai întors, omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Mai devreme sau mai târziu acești preoți care au suferit pentru credință vor fi canonizați de Biserică și trecuți în rândul sfinților. Necunoscuți fiind pentru noi dar cunoscuți de Dumnezeu.

Este foarte greu să reconstitui o mică biografie a unui preot martir. Uneori numai pentru a găsi anul nașterii, a hirotoniei ș.a. trebuiesc cercetate ore în șir revistele teologice ale acelor timpuri, alteori după lungi cercetări nu găsești nimic, puțină informație conțin și materialele de arhivă.

Stiți, la Proscomedie, permanent pomenesc o ciată întreagă de arhierei și preoți, cunoscuți și mai puțin cunoscuți adormiți intru Domnul, socot că și prin acest gest se săvârșește o faptă de milostenie. Dar ce să mai vorbim dacă o bună parte din ei au devenit moștenitori ai Impărăției lui Dumnezeu? Cred că în semn de recunostință și ei se roagă pentru noi. 

O filă tragică a istoriei nostre reprezintă deportările prin care au trecut mii şi mii din compatrioţi de-ai noştri.  Printre ei a fost şi familia dvs. Deşi au trecut aproape 70 de ani de la aceste evenimente, ecoul lor mai râmâne viu pentru mulţi basarabeni. Mă întreb ce-am face noi acum, dacă ar fi să trecem prin ce-au trecut ei...

Domnul nostru Iisus Hristos ne învață că iertarea este una din marile virtuți, iar una dintre cele mai plăcute fapte în fața Domnului este iertarea celor care ne-au făcut rău. Secolul trecut a fost marcat de tragice fenomene cu caracter violent precum deportări, purificări etnice ș.a., care s-au răsfrânt asupra a zeci de mii de basarabeni. Acestea pot fi atât un măr al discordiei în societatea moldovenească, dar, dacă sunt înțelese în profunzime, memoria lor este de fapt un liant. Care va fi rolul acestor amintiri  depinde de modul în care ne raportăm la ele și cât de profundă va fi conștientizarea noastră privind aceste eveneimente. Un lucru este sigur, cei care au avut de suferit de pe urma lor nu au căutat niciun fel de răzbunare, iar noi, urmașii lor, trebuie să facem din acestea o importantă lecție de istorie în susținerea valorilor creștine, mai exact a iertării și dragosei de aproape.

În ce privește repetarea acestor fenomene, nu cred că este în măsura oricărui creștin a judeca și deci de a răspunde la întrebarea „ce am face noi acum, dacă ar fi să trecem prin ce-au trecut ei...”, dar un lucru este sigur: credința ne ajută să trecem prin multe necazuri, iar cei ce au o credință mai puternică sunt mai statornici în fața oricăror greutăți.

De circa 2 ani a fost lansat şi blogul dvs personal Universul Spiritual, care propune atât materiale despre trecutul eclezial, cât şi articole despre   sărbători, posturi și alte lucruri ziditoare de suflet. Cum credeți care este rolul internetului în propovăduirea lui Hristos. Este şi aceasta o cale de a ajunge la sufletele oamenilor?

Internetul este un nou spațiu informațional și un bun instrument de a ajunge mai ales la inimile tinerilor. Prin intermediul intrnetului putem citi  cărți în variantă electronică de la bibliotecile digitale, avem și foarte multe site-uri de învățătură care ne pot ușura asimilarea cunoștințelor dar și de învățătură ortodoxă. De ceva timp prin intermediul acestui spațiu virtual încerc și eu să promovez învățătura creștină.

Noi, adulții avem însă și marea datorie de a demasca falsele valori promovate şi lipsa aproape totală de spiritualitate, de Dumnezeu şi de dragoste, a tot ceea ce se propagă prin intermediul  internetului.  Trebuie să fim cu luare aminte, să putem face diferență dintre informația ziditoare de suflet și cea pierzătoare. Sf. Apostol Pavel ne învață: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1Cor.6.12)

Dacă analizăm experiența Sfintei Biserici, vedem faptul că atunci când majoritatea membrilor acesteia nu era alfabetizată, cuvântul Domnului era adus credincioșilor de pe amvoanele bisericilor ale căror ziduri erau împodobite cu fresce reprezentând scene biblice, care îi ajutau pe creștini să cunoască Sfânta  Scriptură. Atunci când au apărut ziarele, Sfânta Biserică a folosit și acest mijloc. Internetul este un nou spațiu informațional care, din păcate, încă nu este pe larg folosit de Biserică.

Care consideraţi că este cea mai frumoasă realizare a dumneavoastră? Există şi vreo neîmplinire?

În toate lucrurile pe care am reusit să le realizez până acum, am cerut ajutor de la Domnul, prin urmare le consider pe toate frumoase. Neîmplinirile sunt legate mai mult de lipsa timpului disponibil.

 Vă mulţumim că aţi găsit o clipă de răgaz şi aţi răspuns întrebărilor noastre. Sperăm că cu ajutorului Lui Dumnezeu veţi reuşi să realizaţi şi alte lucrări frumoase pentru Slava Lui Dumnezeu şi binele societăţii şi a Bisericii pentru  care munciţi mult şi cu dăruire. Doamne ajută.

 Vă mulțumesc mult, să de-a Domnul!

Rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască mântuire  sufletească, sănătate,  bucurii adevărate, noi împliniri și să vă aibă în paza Sa!

 

A consemnat Lozan Natalia

     

Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
6405

Lacrimile Fevroniei

S-au întâlnit pentru prima dată într-o caldă zi de primăvară.  El era frumos, înalt și spătos: se pare că la un asemenea bărbat a visat ea toată viața. Să te ascunzi după umerii lui de toate greutăţile vieţii şi să te simţi în pace şi siguranţă, ce poate fi mai bine? Ea era o tânără […]