Ai luat jugul căsătoriei? Atunci nu te juca cu focul. Aceasta nu este un sport, nu este o experienţă oarecare, aceasta este o viaţă în Hristos. Trăieşti în Hristos, naşti pentru Hristos, te binecuvintează Hristos, ai un soţ, ai fericirea şi ai câţiva copilaşi în vatra casei tale şi n-ai trăit degeaba pe pământ. Altfel ce laşi în urmă? Vorbe?
Dacă familia se destramă, adio Ortodoxia. Familia este obştea cea mai binecuvântată de Dumnezeu încă de la început, din care ne-am tras cu toţii: şi sfinţi, şi nesfinţi, şi buni, şi răi, şi păcătoşi.
Filosofia omului de la ţară este cea mai înaltă filosofie. Să vedeţi fericirea unei mame de la ţară cu 14 copii, şi deznădejdea unei mame cu doi copii născuţi – şi aceia sfrijiţi şi uscaţi şi betegi, şi cu vreo 20 de avorturi. Să vedeţi tristeţea ei şi bucuria unei ţărance cu copii mulţi. Copiii dau părinţilor o bucurie extraordinară, Îl aduc pe Dumnezeu în casa aceea.
Am ajuns cu natalitatea la marginea prăpastiei. Căutăm orice şi umblăm după toate: după maşini şi vile, dar nu putem naşte un înger în plus în casa noastră. De aceea îngerii pleacă din casele acelea unde unul se naşte şi şapte îi duci la doctor. Nu stau îngerii acolo, şi dacă nu stau îngerii, cum o să stea Hristos acolo?
N-aţi văzut că mama care are copii mulţi trăieşte mai mult? Nu vedeţi că mai mult trăiesc mamele decât bărbaţii? Asta deoarece ele nasc şi dau viaţă şi primesc viaţă din viaţa copiilor. Şi Dumnezeu le dă viaţă îndelungată.
Naşteţi copii, ei vă duc în Rai! Iar lipsa lor vă duce în iad.
Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010
