Actualitate

Dimineaţa când vă sculaţi voi, câte ore vă rugaţi?

324

Dimineaţa când vă sculaţi voi, câte ore vă rugaţi? Ia spuneţi, mamă! – Dar avem treburi, părinte. Zicem câteva rugăciuni şi plecăm. – ’’Văruit pe necârpit, bodaproste c-am gătit!“, îmi spunea o fată cum se roagă mama ei: ”Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri… Mărie, hăi, ai dat mâncare la gâşte?…, sfinţească-se numele Tău…fată, hăi, ai luat rufele de pe sârmă? vie împărăţia Ta”. Ştii cum râde dracul de femeia aceea? Se îmbolnăveşte. ÎI băgaţi în spital. Ea zice «Tatăl nostru» cu gândul la gâşte şi la rufe. Vai de noi! Dumnezeu cercetează inimile şi rărunchii şi El nu ştie numai ce gândim noi acum, ci ce o să gândim până la moarte. Dar când îi vorba să stai la rugăciune, tu te gândeşti la treburile astea trecătoare?

Când staţi la rugăciune, totdeauna întâi să cereţi iertare unul de la altul: ”Iartă-mă, femeie!“ ”Iartă-mă, bărbate!“ ”Iartă-mă, băiete!“ ’’Sărut mâna, tată!“ ’’Sărut mâna, mamă!“ ”Iertaţi-mă!“. Şi să răspundeţi: ’’Dumnezeu să vă ierte!“

Iată atunci te iartă Dumnezeu. Poate ai supărat pe mama, pe tata, pentru că zicem la ’’Tatăl nostru“: Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă ai iertat, te iartă şi Dumnezeu; dacă nu, nu! Auzi ce spune Sfântul Apostol Pavel? Soarele să nu apună întru mânia voastră. N-ai voie să ţii supărare pe cineva până la asfinţitul soarelui. Este mare păcat. Dar dacă mori în noaptea aceea!? Te duci în fundul iadului. Că dacă n-ai iertat din inimă, nu te iartă Dumnezeu pe tine. În Pateric a venit un frate la un bătrân în pustie.

– Părinte, uite fratele cutare a zis aşa, aşa… – Fiule, iartă-l!

– Nu-l pot ierta, părinte!

– Fiule, du-te şi-l iartă, şi-ţi cere iertare!

– Nu pot, părinte, că dacă îl iert el se face mai rău. Atunci a zis bătrânul: – Hai să ne rugăm, fiule!

S-a pus bătrânul în genunchi – bătrânul cu barba albă -, a luat fesul de pe cap şi: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi şi nu ne ierta nouă greşalele…

Dar fratele:

– Nu aşa, părinte!

– Ba aşa, fiule: „…şi nu ne ierta nouă greşalele…”

– Părinte, ai greşit! – N-am greşit, fiule! Că dacă nu vrei să-l ierţi pe fratele tău, aşa să zici „Tatăl nostru“. Îţi convine? ”Şi nu mă ierta, Doamne, de păcate, că nici eu nu iert!“ De ce a pus Preaveşnicul şi Preasfântul Dumnezeu în ’’Tatăl nostru“ condiţia asta? Ca să ne ierte Dumnezeu, precum şi noi iertăm. Că dacă nu ierţi, nu-ţi iartă nici Dumnezeu. Dacă ai avea ură sau zavistie, să ferească Dumnezeu! Zavistia este mai rea decât diavolul!

Extras din Arhim. Cleopa Ilie, Ne vorbeşte părintele Cleopa vol. 3, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 108-109


Articole Asemănătoare
9103

Șoapta delicată a îngerului păzitor

Dacă suntem atenţi, tot timpul avem aşa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: “Nu zice asta”, “Nu fă asta”, “Nu pleca acum”, dar e delicată şi fără  presiune: acestea sunt şoaptele îngerului şi dacă noi am fi atenţi la lăuntrul nostru, am sesiza aceste şoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înţelesuri. […]

Articole postate de același autor
27

«E ultima ta suflare. Spune-ne, există Dumnezeu sau nu?»

Cele ce urmează sunt o relatare directă despre cât erau de neclintiţi credincioşii în credinţa lor în faţa autorităţilor ateiste care îi ameninţau cu moartea. Iată cuvintele martorilor oculari: „În anii ’30 am călătorit prin toată Siberia cu ocazia unei expediţii ştiinţifice. Drumul pe care ne aflam trecea prin mijlocul unui ţinut cu desăvârşire pustiu; […]