Viața omului seamănă cu un drum. Atâta timp cât privirea lui rămâne îndreptată spre Dumnezeu, pașii se așază firesc. Dar când pierde această orientare, începe să rătăcească nu doar duhovnicește, ci și în viața de zi cu zi.
„Când îți pierzi drumul, pierzi și cărarea”, spune un vechi proverb. Așa se întâmplă și în viața omului: când se pierde direcția cea mare a vieții, se rătăcesc și pașii mici ai fiecărei zile. Omul nu mai știe încotro merge, ce caută și pentru ce trăiește. De aceea, cât de bine este atunci când ne regăsim drumul!
Mulți nu ajung să descopere că Hristos este „Calea, Adevărul și Viața”. În aceste cuvinte se cuprinde întreg drumul mântuirii. Nu este vorba doar despre un adevăr de credință, ci despre un mod de a trăi, despre o orientare a întregii vieți.
Pocăința nu este altceva decât întoarcerea pe această cale – întoarcerea inimii spre Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu îl întâmpină cu mustrare, ci cu milă și cu bucurie, ca pe fiul risipitor care își regăsește casa.
De aceea, pe drumul postului, fiecare zi poate fi un mic pas de întoarcere. Un gând mai curat, o rugăciune spusă din inimă, o faptă bună făcută cu smerenie – toate acestea ne ajută să regăsim cărarea care duce spre Dumnezeu.
Pr. Octavian Moșin
