În acest drum pe care încercăm să-l parcurgem împreună cu Hristos, simțim mereu sprijinul și încurajarea celor care au avut curajul de a-și redirecționa viața și de a-L urma.
Ne referim la sfinții pe care îi pomenim zilnic și care ne inspiră prin viața lor plină de râvnă și dăruire.
Și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul din Constantinopol, mare părinte bisericesc și apărător al Ortodoxiei în fața monotelismului (+662), pe care îl pomenim astăzi, este un viu exemplu în acest sens. Viața sa a fost una de deplină slujire, pecetluită prin jertfa tăierii mâinii – pentru a nu mai putea scrie – și a limbii – pentru a nu mai putea mărturisi cu glas adevărul.
Sfântul Maxim ne învață că dragostea fără răbdare este o iluzie, pentru că adevărata iubire se arată tocmai în suferință. El a propovăduit, prin propria viață, răbdarea răului fără ură, ca rod al iubirii pentru adevăr și al unirii cu Hristos.
Doar unii, asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul, au experimentat această răbdare izvorâtă din dragoste, pentru a fi părtași Crucii lui Hristos.
Sfântul, întărit de harul lui Dumnezeu, nu a lăsat ca suferința să-l îndepărteze de asemănarea cu Hristos, fiind pătruns de cuvintele Mântuitorului: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.” (Luca 21, 19)
Pr. Octavian Moșin
