”Omul nu se mântuiește în bucurii, ci în răbdare. Dumnezeu nu ne duce pe drumul cel mai ușor, ci pe cel mai folositor. Dacă am ști noi câtă lucrare face Dumnezeu printr-o durere, printr-o pierdere, printr-un necaz, nu ne-am mai plânge niciodată.
Răbdarea este, cum zic Sfinții Părinți, mama mântuirii. Cine rabdă cu credință, acela se curăță, acela se luminează.
Nu te întreba ‘de ce eu, Doamne?’, ci spune ‘Doamne, dă-mi putere să duc’. Așa se arată dragostea — nu când totul merge bine, ci când, în mijlocul furtunii, omul stă liniștit, cu nădejde în Dumnezeu.
Când ne vine un necaz, primul lucru să ne gândim: ‘Ce vrea Dumnezeu să-mi arate prin asta?’. Poate ne oprește dintr-un păcat, poate ne smerește, poate ne curăță de o patimă ascunsă. Dacă răbdăm fără cârtire, se liniștește inima și vine o pace cum nu poate da lumea. Așa lucrează Dumnezeu: nu pe căile comode ale omului, ci pe căile care duc la mântuire.
Răbdarea nu e slăbiciune — e dovada puterii sufletului. E tăria omului care crede că Dumnezeu știe mai bine și că niciun fir de păr nu cade fără voia Lui.
Să nu fugim de cruce, că prin cruce vine biruința. Răbdarea e aurul din focul ispitelor.”
(Pr. Vlad Pimen)
