Orice instituţie de învăţământ reprezintă un important factor social, educativ şi moral. Practic, toate rezultatele ştiinţei sunt puse în slujba creşterii noii generaţii. Astfel, putem bine desluşi că în multe aspecte ale educaţiei şi instruirii s-a ajuns la o creştere şi dezvoltare, pe când în vederea credinţei şi moralei dăinuie un gol, chiar regres.
Având în vedere faptul că mai bine de jumătate de veac religia a fost interzisă în școală, astăzi suntem martorii realităţii că programele de învăţământ în unele state au exclus cu totul religia, iar în altele au redus la minimum importanţa ei. Această problemă este actuală și pentru spaţiul nostru. Așa se explică lipsa unei culturi religioase.
Paralel cu cultivarea raţiunii, trebuie să ne îngrijim de morală și religie. În istoria sa bimilenară, Biserica a fost factorul primordial care a luminat minţile omeneşti, alungând întunericul neștiinței și imoralitatea. De aceea, s-ar cuveni şi astăzi să fie respectată și susținută ca primă instituţie ce vizează cultivarea întregului suflet uman.
Cu părere de rău, prea puțini sunt cei care ascultă de îndemnul Mântuitorului: ,,Lăsați copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăția lui Dumnezeu" (Marcu 10, 14), înţelegând că trebuie să le permitem şi să-i ajutăm pe cei ce sunt în creştere să se prindă cu tot sufletul de realitatea vieţii creştine.
Bunul Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi învățăceii şi să le aducă cât mai multă înţelepciune. Să vorbească faptele noastre despre noi și să recunoaştem că tot studiul are drept scop nu doar acumularea de cunoştinţe, dar, în primul rând, realizarea unor fapte înţelepte și trăirea vieţii întru Adevăr.
Preot Octavian Moșin
