„Vă binevestesc vouă bucurie mare, vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc. 2, 10-11).
În aceste zile prăznuim Nașterea Fiului lui Dumnezeu, Întruparea Cuvântului, cel mai mare eveniment care s-a petrecut vreodată în istoria omenirii. Dumnezeu Se întrupează, Se face om asemenea nouă, însă fără de păcat. „Dumnezeu Se face om ca să-l facă pe Adam dumnezeu„, ne spun troparele Bisericii. Cu acest mesaj ar trebui să prăznuim Nașterea Domnului.
În lume a venit Dumnezeul dumnezeilor și Împăratul împăraţilor (Dan. 2, 47; Apoc. 19,16). Peștera săraca din Betleem a devenit Palatul Regelui Ceresc, care l-a primit pe Cel, Care îmbracă cerul cu nori (Ps. 146, 8) și Care ține în mâna Lui marginile pământului (Ps. 94, 4).
Nașterea lui Hristos a aplecat Raiul spre pământ. S-a împlinit Taina cea mare în care „mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat” (Ps. 84: 11). Și toate acestea s-au întâmplat pentru că Dumnezeu, Cel Căruia îngerii îl slujesc în Ceruri, a venit pe pământ să ne slujească nouă, oamenilor căzuți și păcătoși, dându-și sufletul răscumpărare pentru mulţi. (Mt 20, 28).
Când se naște un rege pământesc, oamenii îl slujesc, iar când s-a născut Împăratul Cerului, I-au slujit îngerii. Ei au fost cei care au vestit: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2: 13-14). A venit în lume în cele mai smerite condiții, într-un staul, o iesle… Nu a avut nevoie de slava omenească, nu a fost înconjurat de nimeni, doar câțiva păstori au venit, îndemnați de îngeri: „Vă binevestesc vouă bucurie mare, vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc. 2, 10-11).
Omenirea a uitat că are scânteie dumnezeiască, a uitat adevărata sa menire și chemare. A trebuit să vie Însuși Dumnezeu, să Se întrupeze pentru ca să fie posibilă tămăduirea lumii. Întrupându-Se și venind în lume, Mântuitorul ne arată care este calea cea nouă pe care a adus-o El pentru ca fiecare dintre noi să găsească drumul cel bun.
Prin Naşterea Sa, Hristos a luat asupră-Şi firea omenească pentru a o vindeca. Însă pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să ne unim cu El prin Tainele Bisericii, să renaștem la o nouă viață întru Hristos după cum ne îndeamnă arhim. Emilianos Simonopetritul: „Această taină a naşterii noastre are loc în pântecele Bisericii. Cine se botează intră în colimvitră om şi iese Hristos. „Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat». „Mă îmbrac” înseamnă că Îl primesc pe Hristos, devin Hristos. Prin urmare, Biserica noastră este cea care continuă taina naşterii lui Hristos.”
Iubiţi credincioşi,
Mântuitorul Hristos a venit pe pământ pentru ca să ne ridice pe noi la Cer, pentru ca să ne facă cunoscută adevărata noastră Patrie. Sărbătoarea Nașterii Domnului anume acest înțeles ni-l descoperă, adresându-ne o chemare stăruitoare la curățirea de patimi, la urmarea lui Hristos. Acestui îndemn trebuie să-i răspundem, pentru a recăpăta starea desăvârșirii de la început. Spre deosebire de căile păcatului, aceasta este Calea care duce la Viață.
Am traversat cu toții un an cu mai multe încercări, ne confruntăm în continuare cu o pandemie care ne-a modificat obiceiurile și stilul de viaţă. Mulți dintre noi luptă în continuare cu această boală, unii nu fac față grijilor și problemelor cauzate de ea, majoritatea acordând o prea mare importanță celor trupești și uitând că mereu avem nevoie și de vindecare sufletească. Însă pentru noi, creștinii, preocuparea cea mai mare ar trebui s-o reprezinte lupta duhovnicească, pentru ca nu cumva, prin păcatele noastre, să-L alungăm pe Hristos din ieslea inimii noastre.
Să ne umplem sufletele de credinţă şi de nevinovăţia Pruncului Sfânt născut în Betleem, pentru că doar astfel vom putea rămâne luminoşi şi încrezători, chiar şi atunci când viaţa, în curgerea ei, ne va pune la încercare. Să ne deschidem larg porțile sufletului, ca să-L putem primi pe Cel, Care vrea să ne sfințească prin prezența Sa și să ne mântuiască prin harul Său. Dacă Mântuitorul Hristos n-a găsit un locaș primitor în Betleem, să-l găsească în inimile noastre, să-I oferim toată dragostea sufletului și să-I slujim cu dăruire.
În aceste zile sfinte, vă doresc sănătate, liniște deplină, mulțumire sufletească, bună sporire în toate faptele mântuirii. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Cor. 13, 13).
Vă îmbrăţişez pe toţi în Hristos – Domnul, născut în Peştera Betleemului, și vă spun cu bucurie:
Hristos S-a născut! Slăviți-L!
+ SILUAN,
Episcopul Orheiului
Sursa: manastireacurchi.md
