Unde să te-ascund copile,
de năpasta acestei lumi,
De primejdii, și de boală,
și de oamenii nebuni?
Unde este locu-acela,
care te-ar feri mereu?
Am să te așez prin rugă,
la pieptul lui Dumnezeu!
Te-am luat cu braț nevrednic,
să te-așez cu gând pios,
Pentru tot restul vieții,
lângă sânul lui Hristos!
Maica sfântă-ți steie alături,
orice trudă-ți ușureze,
Îngerii lui Dumnezeu,
pururea să te vegheze!
Eu mă simt neputincioasă!
În aceste împrejurări,
Cînd vin boli necunoscute,
molime, din patru zări!
Dar sunt mamă,
pentru tine, preaiubitul meu odor,
Și-aș fi în stare să-ți dau totul,
să-mi dau viața, și să mor!
Unde să te-ascund copile?
De necazuri, de durere,
Cum să-L rog pe Dumnezeu,
în această neputere?
Căci strigat-am din picioare,
iar apoi îngenunchiată,
Și îmi pare că mi-e ruga,
undeva, neascultată!
Și se sting copii lumii,
și ne mor pe rând părinții,
Parcă nu aude Domnul,
și nu mai aud nici sfinții!
Și-aș urla cum urlă lupii,
doar să știu că-s auzită,
Și e lumea sănătoasă,
de molimă lecuită!
Și-aș urla cum urlă vântul,
printre crengile pădurii,
Doar să știu, c-așa aș pune
capăt bolilor și urii!
Unde să te-așez copile?
Care loc e mai dosit?
De păcate și de rele,
pururea să fii ferit!
Să-și găsească pacea drumul,
către tine, și norocul,
Unde să te-ascund copile?
Tatăl sfânt să-ți fie locul!
El să-ți fie ascunzișul,
scutul și reazemul tău,
Mîina Lui să te-ocrotească,
să te apere de rău!
Eu, o mamă păcătoasă,
înaintea Lui te-am pus,
Să de apere de rele,
în numele lui Iisus!
Versuri: Ciabrun Marusia
Pictură: "Familia", de Mihu
