Praznicul Adormirii Maicii Domnului, numit și „Paștele verii”. Scurt istoric

2602

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ocupă un loc deosebit în calendarul Bisericii Ortodoxe și este direct legată de unicitatea persoanei Născătoarei de Dumnezeu în lucrarea mântuitoare în Hristos a întregii lumi, devenind totodată cea mai importantă sărbătoare rânduită de către Biserică în cinstea Preasfintei Fecioare.

Prima mărturie a prăznuirii Adormirii Maicii Domnului apare în secolul al V-lea, în preajma convocării celui de-al Treilea Sinod Ecumenic din Efes din anul 431, care a definit învățătura dogmatică despre Maica Domnului și a stat la baza dezvoltării ulterioare a cultului Născătoarei de Dumnezeu. Cea dintâi prăznuire a acestei sărbători a avut loc la Ierusalim în data de 13/26 august, ulterior fiind mutată cu două zile mai târziu, până în data de 15/28 ale aceleiași luni.

Inițial, a avut un caracter general, fără nicio referire specifică la evenimentul Adormirii, și purta numele de „Ziua Sfintei Maria, Născătoarea de Dumnezeu”. O „kathismă” (biserica centrală a unei mănăstiri) din afara zidurilor Ierusalimului, situată pe drumul către Betleem, este menționată ca fiind locul inițial de prăznuire.

Legătura dintre această sărbătoare și Adormirea Maicii Domnului a început a prinde contur în Biserica Panaghia din Ghetsimani, unde se află mormântul ei, în timpul împăratului bizantin Mauriciu (582-602).

Potrivit tradiției bisericești, sărbătoarea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu este precedată de o perioadă de post, ce a fost stabilită încă din secolul al VII-lea. Inițial, această perioadă a fost divizată în două părți distincte, separate de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului. În secolul al X-lea, Biserica a unit aceste două perioade, rezultând un singur post de paisprezece zile, ce începe pe data de 1/14 August și în timpul căruia credincioșii se abțin de la consumul de alimente de origine animală și untdelemn, în timp ce de sărbătoarea Schimbării la Față, a fost rânduită dezlegarea la pește.

Tradiția Bisericii amintește faptul că Maica Domnului a fost anunțată cu trei zile înainte de către un înger de trecerea ei din această lume, începând astfel să se pregătească așa cum se cuvine. Fiindcă în ziua Adormirii nu erau prezenți toți Apostolii în Ierusalim, un nor i-a adus în apropiere pe fiecare, singurul absent fiind Sfântul Apostol Toma.

Adormirea Maicii Domnului a avut loc în casa Sfântului Evanghelist Ioan, unde a și locuit după răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Ea a fost înmormântată în Grădina Ghetsimani, iar după trei zile, când a ajuns și Toma, acesta a găsit în mormânt doar veșmintele Preacuratei Maici. Deasupra mormântului Născătoarei de Dumnezeu a fost construită o biserică de către Sfânta Împărăteasă Elena, iar după distrugerea lăcașului de cult, împăratul bizantin Marcian (392-457) împreună cu soția sa, Pulheria, au ridicat un nou așezământ, existent și astăzi.

De altfel, numeroase biserici și mănăstiri au fost ridicate de-a lungul timpului în cinstea Adormirii Maicii Domnului, fresce uimitoare împodobesc lăcașurile de cult, iar imnuri deosebite înfrumusețează slujbele închinate ei. Toate acestea dovedesc faptul că pentru credincioși, praznicul Adormirii nu este o sărbătoare tristă, de doliu, ci una de bucurie, deoarece Maica Domnului a fost mutată la Viață.

 

Sursa: doxologia.ro 


Articole postate de același autor
2790

„Doamne, cum mă vei mântui? Sunt atât de păcătoasă, cum să mă mântuiesc?”

Îmi amintesc ziua când am ajuns pentru prima oară la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” și am văzut icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”. Una dintre surori mi-a prezentat mănăstirea, arătându-mi odoarele și lucrurile mai importante de aici. Aflându-mă sub impresia celor povestite despre acest loc sfânt, am urcat la cel de-al […]