Omul este o taină. Purtăm înlăuntrul nostru o moştenire de veacuri, tot binele pe care l-au trăit prorocii, sfinţii, mucenicii, apostolii şi, mai cu seamă, Domnul nostru Iisus Hristos; dar, de asemenea, purtăm şi răul care există în lume de la Adam şi până astăzi. Toate sunt înlăuntrul nostru, şi instinctele, şi totul, şi se cer hrănite. Dacă nu le hrănim, cândva se vor răzbuna, fără numai dacă le îndreptăm altundeva, mai sus, la Dumnezeu.
Pentru aceasta, trebuie să murim după omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm în cel nou. Aceasta mărturisim în Taina Botezului. Prin botez intrăm în bucuria lui Hristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat (Galateni 2, 27). Al doilea botez este spovedania, prin care se face curăţirea de patimi, ridicarea din morţi. Astfel vine harul dumnezeiesc, prin mijlocirea Tainelor.
Domnul a spus ucenicilor Săi: Când va veni Duhul Sfânt, vă va învăţa toate (cf. Ioan 14, 26). Duhul Sfânt ne învaţă toate. Ne sfinţeşte. Ne îndumnezeieşte. Când avem Duhul lui Dumnezeu, nu mai putem săvârşi niciun păcat. Având pe Duhul Sfânt, nu mai putem face răul. Nu ne mai putem mânia, urî, gândi răul.
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 227-228)
